As fi vrut sa nu postez acest post. M-am gandit mult inainte a o face. A lasat un gol imens, ce nu se poate acoperi cu un “remember”. Pacat ! S-a mai dus o stea. Insa…

sa nu plangem ca nu mai este, ci sa zambim ca a fost !

http://www.youtube.com/watch?v=yy8Ve4QpWyo

Read more…

Personal brands

by Ovidiu Scarlat

Am primit un tag de la Boyarul (Idei de imprumut). Iata ce a iesit:

Personal Brands map

 

 Daca are cineva nevoie de fisierul psd care contine toate logo-urile pe layere diferite, sa-l solicite. :)

Am recitit recent o carte foarte frumoasa… « De ce iubim femeile » de Mircea Cartarescu. Si am vrut sa impart cu voi, ultima parte a cartii… partea care mi-a placut foarte mult :

Read more…

E cam trist sa vezi uneori ce cauta oamenii pe Google…

Cautari pe Google...

Acum cateva zile am observat ca “unu’” a ajuns la Gradina cu doi nuci dupa ce a cautat pe Google “cum pot sa lucreze in crima organizata?” (asa cum se poate vedea si in imaginea de mai sus. Trist!

dupa tot tambalaul aparut in “scoala” romaneasca, totusi a inceput scoala. nu peste tot, si nu asa cum ar fi trebuit, dar… a inceput. nu aveti in minte anumite detalii ai vechilor “15 septembrie”? detalii de miros, culoare si sunet? ei bine, eu am. si atat de clar sunt intiparite in minte incat nu poate trece 15 septembrie fara sa “retraiesc” emotiile de odinioara si pe care imi face placere sa le destainui. putine in scris, dar enorme in mine.

imi amintesc asa de clar ca nu puteam manca deloc in acele dimineti. stomacul imi tremura, pur si simplu. cand ieseam din casa aerul era umed si racoros iar strazile aglomerate, in neconcordanta totala cu precedentele dimineti pustii de vacanta. galagie, povesti si grozavii de vacanta in fiecare grupulet de simpatie, autobuzele foarte aglomerate, tiganci la colturi cu buchete de toate felurile. scoala era mereu aceeasi, doar putin mai vopsita si mai mica. in fiecare an era mai mica. clasa era mai mica. bancile erau mai mici iar pe ele ne asteptau, fara exceptie, husele portocalii facute de mama lui Paul. parchetul din clasa era in fiecare an lustruit si curat dar nu tinea decat o luna asa. uneori tablele erau noi, cu dungi rosii, ca sa scriem drept.

invatatoare era neschimbata, in fiecare an. aceeasi fata zambitoare, de batrana inteleapta care vrea sa ne impartaseasca mici secrete in fiecare zi. imi amintesc de ochelarii ei fumurii, de inelul cu rubin de la mana stanga, de parul grizonat, mereu aranjat, hainele foarte feminine, extraordinara dna Vede. am fost penultima ei generatie. si acum mai pastrez legatura cu ea, desi m’am mutat la sute de kilometrii de ea. acelasi glas cald, patrunzator si dragastos. incredibila dna Vede.

dar timpul a trecut repede de tot. a imbatranit. am incercat sa o sun zilele acestea si nu raspunde nimeni. statea la o casa veche, intr’o curte cu castani, in cartierul si mai vechi de la poalele muntelui. intr’o zi, ani dupa ce am terminat scoala, am trecut pe la ea. am stat pe terasa, la o cafea, intr’o liniste ce parca nu dorea sa deranjeze amintirile atat de frumoase. cu cat simt ca sunt mai vechi aceste amintiri, cu atat imi dau seama ca… am “imbatranit” si eu.

datorita ei, aceste amintiri sunt ca un loc caldut si linistit in care ma pot intoarce oricand simt nevoia. si simt.

a inceput scoala…

Am primit linkul asta pe mess de la o cunostiinta. Puteti citi aici.

1.JPG

2.JPG

3.JPG

Am avut o surpriza intr-o seara, un musafir deosebit care a tinut sa va fie prezentat. Nu i-am aflat insa numele. Cum i-o spune oare, va invit sa-i gasim un nume :)

dupa o perioada de absenta, am avut frumoasa surpriza sa descopar nume noi pe cafenea, lucrari interesante, subiecte faine de dezbatut - conferinte. cafeneaua.com este locul unde intotdeauna se intampla ceva nou.locul unde oameni de prin toate colturile lumii se intalnesc, dezbata, se contrazic, ajung la un consens, comunica.

vrei sa evadezi din cotidian, citeste textele publicate de realdo. dincolo de exprimarea-i simpla si eleganta, te subjuga sinceritatea cu care te lasa sa-i imprumuti trairile, sa-i cunosti secretele, sa patrunzi in lumea lui. la polul opus, conferinta despre decretzei a lui miruliru te-ajuta sa nu uiti de unde ai pornit. daca esti model ‘66-’69, ai trecut si tu prin aceleasi etape ca si mine, pornind de la cravata de pionier si matricola cu numar de-nrolare pana la repartitia guvernamentala de la finele liceului. amintiri frumoase? depinde cu ce ochi le privesti…

vad la masa rotunda de la geam un grup de insi discutand de ceva vreme. imi dau seama dupa scrumiera plina de chistocuri, paharele aproape goale si zatul de cafea intarit pe fundul cestilor. conversatia cu Dinu Lazar, fotograf a inceput de cativa ani. mai exact pe la mijlocul lui noiembrie 2003. esti interesat in ale fotografiatului, iata locul unde te poti dumiri asupra multor aspecte ce-ti sunt neclare. 

prieteni vechi si noi fac schimb de impresii, intrebari si pasi de dans. esti obosit dupa o zi de munca si vrei sa evadezi intr-o lume a fanteziei, locul pentru giugiuleli este exact oaza de ireal de care ai nevoie. esti in dispozitie de dans, dar nu ai la indemana un partener, the ball room te asteapta sa-i treci pragul.

dupa ce te-ai relaxat putin, poti descoperi cu usurinta ca nimeni nu e perfect, ca solutii pentru singuratate se gasesc, la nevoie; si ca religia in scoli este considerata o necesitate de unii, o inutilitate de altii. sunt fel si fel de subiecte pe cafenea. o trecere in revista saptamanala ar fi interesanta. din pacate, nu am vreme de asta… dar va invit, cu mic cu mare sa faceti o vizita, iar la final sa votati polul nou deschis de intruder despre ce va nemultumeste pe cafenea … ;)

Am fost duminica la Ciric, intr-o plimbare. Si ne-am asezat si noi, ca doi indragostiti, pe langa apa, pe o paturica…si ne uitam la apa (care parea curata) discutand despre banalitati. Langa noi, un grup de tineri….multi tineri…baietzi si fete…si ei, pe paturica, la un gratar…Ok, pana aici totul este pe cat se poate de normal, nu? Insa…ori eu nu mai stiu ce e aia distractie, ori am imbatranit prea repede (desi sunt cu doi ani peste 20) sau… Tinerii aceia m-au uimit…mai ales baietzii. Apa era calda, la dispozitia tuturor…baietzii s-au aruncat in apa…si…unul a iesit…asa cum l-a nascut mama lui. Si amintesc ca erau oameni prin imprejurimi, fete, oameni batrani, alti baietzi…Frumos frate, frumos! S-a transformat Ciricul in plimbari nud si eu nu aflasem? Ciudat era ca fetele din acel grup se uitau si se amuzau.Unde este acea pudoare pe care totushi o fata ar trebui s-o aiba cat de cat? Sau unde e bunul-simt al acelui baiat? Trebuia toata lumea sa il vada in toata splendoarea lui? Eu nu inteleg tineretul de azi…oare asa eram si eu? desi nu prea imi amintesc un incident asemanator cu acesta, la care sa fi luat si eu parte.

Ma uit si pe la TV; la diferite emisiuni…cum copilul ii raspunde mamei lui ca si cum aceasta (mama) ar fi o persoana mai mica decat o furnica, si daca ar putea, ar face-o si mai mica. De unde atata ura? Atata rebeliune? Ce se va alege din ei? Si ma mai intreb…oare cine e de vina? Societatea? familia? Prietenii? …

(va urma…)

omul este un animal mai mult decat foarte interesant iar specia romanus hominae sfideaza toate asteptarile oamenilor de stiinta. 

suntem un popor de ciudati. inca de la inceputuri (vremea dacilor, tracilor) ne’a placut sa stam cu burta la soare cat e ziulica de lunga, sa bem si sa trecem dintr’un chef in altul. nu chef de munca. mai apoi, am devenit targoveti. ca tiganu’ ar spune unii. si din pacate am ramas la stadiul acesta de (in)dezvoltare. 

ne place sa ne targuim pentru absolut orice. incepand cu banala piata- scumpe rosiile, bre; hai ca’ti dau trei mii (in loc de trei cinci sute), si pana la sferele cele mai inalte ale politicului si statului: mai renunta tu la un consilier si dau si eu doi afara. 

reguli, legi… sa n’auzim de ele. 

suntem amendati pentru o parcare ilegala, ne targuim. se cer bani pentru curatenia scarii… e prea mult. ne targuim. se voteaza pana la urma o lege, ne targuim. ca nu e prea buna, ca… mai stiu eu ce. 

ne place sa intram pe usa din dos, cu capul plecat (pe care sabia nu’l taie, nu?!?). sa dam, ca sa se rezolve. sa avem relatii: las’ ca vorbesc cu… si se rezolva. ne targuim. traim cu ideea ca banii pot cumpara orice si o aplicam in cele mai diverse locuri. in tramvai- ne multumim cand dam cinci mii dar fara bilet, in tren- cand dam douazeci de mii lu’ nasu’, politisitilor rutieri- cand dam cinci sute de mii in loc sa ne ia carnetu’ sau 100euro ca sa luam “strada”, in Gradina Botanica- mai bine sarim gardul decat sa platim biletul, unui judecator- ca sa incline balanta dreptatii in favoarea noastra, unui notar public- daca vrem sa facem practica in cabinetul lui, la primarie- daca vrem sa primim autorizatie de taxi, la medic- daca vrem ca sa se intereseze de noi si sa ne opereze, daca este nevoie, si asa mai departe. 

ordine, curatenie- utopie. 

ne plangem de locuri de parcare, dar nu intelegem ca parcarea este la 100- 200metrii de locul unde avem treaba. nu intelegem ca nu poate fi parcare pe bulevardul principal sau pe o straduta ingusta cu sens unic, langa biroul nostru; nu intelegem ca nu poate fi parcare langa stalpul de langa magazinul din colt; nu intelegem ca nu poate fi parcare chiar in fata scarii, eventual cu o roata pe scari; nu intelegem ca nu poate fi parcare pe pietonal, langa banca. si totusi parcam. 

nu intelegem ca programul in supermarket este pana la 21 si ne milogim sa ne mai lase putin. iar daca nu se poate, ne uitam urat. 

nu intelegem ca nu se poate fuma, manca seminte, scuipa in vagon. dar o facem ca asa ne vine noua in momentul acela. 

nu intelegem ca la secretariatul facultatii este pauza de masa intre 12 si 13.30 si ne milogim de secretara sa ne primeasca atunci cand vrem noi. iar daca nu se poate, secretara este tampita. 

nu intelegem ca intre si dupa anumite ore este interzisa “galagia” si in consecinta ascultam “muzica” (daca se poate numi asa) pana tarziu in noapte, ca sa auda toti vecinii. cine stie, poate n’au la ce asculta. 

nu intelegem ca nu mai sunt locuri la liceul la care doream sa ne inscriem plodul si dam, ca se poate. inca un plod in plus in liceu nu dauneaza cu nimic. 

… (va urma) 

« Previous PageNext Page »