Mai sunt 7 zile

by Ovidiu Scarlat

Pana la Pangea Day mai sunt doar 7 zile. Eu am aflat cu mai multa vreme in urma cand am descoperit site-ul TED.com. Am vizionat atunci prelegerea lui Jehane Noujaim. Pentru ideea ei si interesul fata de umanitate, ea a primit premiul TED.com in 2006.

Discursul lui Jehane Noujaim:

Primul pas pentru a ajunge la pace in lume este sa comunicam ca sa ajungem sa ne cunoastem unii cu altii, sa ne cunoastem chiar daca avem cultura si civilizatie total diferita. Este important, deoarece vom constata ca avem multe simtiri, multe trairi in comun. In acest fel putem sa avem mai multa consideratie unii fata de altii.

Pangea Day este un eveniment global, un eveniment care doreste sa depaseasca barierele puse intre oameni (granite, diferente, conflicte) cu ajutorul fimului, care-i va ajuta sa se vada pe ei insisi in altii.

Pangea Day

Pe site-ul Pangea Day puteti sa gasiti o multime de informatii despre acest subiect. Acolo puteti sa vedeti daca o sa fie un eveniment public in orasul in care va aflati. Daca nu exista un astfel de eveniment in orasul in care va aflati, puteti sa vizionati filmul on-line, in acelasi timp cu o multime de oameni din intreaga lume.

In Iasi va fi un eveniment public in sala Azur a Case de Cultura a Studentilor. Acest lucru este posibil datorita lui Alexandru Toma in parteneriat cu OSSEI si Lecupo.

Deci, Pangea Day in Iasi este pe sambata 10 Mai 2008, la ora 21:00 in sala Azur din Casa de Cultura a Studentilor.

you-must-know-about-supermarkets

Suntem deja obisnuiti cu super/hipermarket-uri, dar cred ca sunt unele lucruri pe care trebuie sa le stim in ceea ce le priveste. Dupa ce am vazut investigatia BBC mi-am schimbat destul de mult opinia.
Part 1

Read more…

Palin’s New Europe - Romania

by Ovidiu Scarlat

Mi-a placut sa vizionez documentarul despre Romania. Este o prezentare neincrancenata, relaxanta.

Sunt multe lucruri care imi doresc sa ramana neschimbate in Romania. Daca vizionati documentarul sigur o sa va dati seama despre ce vorbesc.

Thank you Michael Palin!

Imbecilizare?

by Ovidiu Scarlat

A ajuns deja sa-mi fie greata de isteria care este generata atunci cand este vorba sa fie stransi cainii de pe strada. Am vazut azi un reportaj facut la Iasi de TVR. Este vorba de un manifest, la care au luat parte cateva sute de persoane (dupa estimarea mea), impotriva eutanasierii maidanezilor. Este o madam acolo care spune ca “au fost cazuri, spun oamenii, cand au venit si au luat cainele din curtea omului si l-au omorat!”. Afirmatia aceasta este o aberatie colosala. Probabil ca l-au luat in cazut unui focar de turbare sau poate ca este o minciuna. Cel mai sigur este minciuna. Strazile sunt pline pline de caini, (bine hraniti!!) cum poti sa crezi ca hingherii au mers in aceste conditii in curtea omului sa-i omoare cainele?

O sa ma explic mai clar de ce ma deranjeaza extrem de tare astfel de manifestatii. Ma deranjeaza pentru ca nu am vazut inca nici o manifestatie pentru ca nu se face nimic pentru oamenii, subliniez oamenii!!!, care locuiesc pe strada, oameni care au murit din cauza frigului si din lipsa hranei, nu s-a facut nici o manifestatie pentru copiii care isi fac viata pe strada si nu studiaza pentru ca nu au conditiile minime de trai. Oamenii au ajuns sa nu mai aiba inima pentru oameni, animalele au ajuns mai importante. Se pare ca multi au mai multa mila pentru caini decat pentru nenorocitii zilelor noatre, categorie in care ii includ si pe foarte multi dintre tigani pentru care nu se face nimic ca sa fie integrati in societate. Oare chiar valoreaza un animal mai mult decat un om?

Trecem indifetenti pe langa un om care doarme in canal si plangem pentru cainele eutanasiat ca sa nu raspandeasca boli, sa nu terorizeze femeile, copiii si nu numai.

In scara blocului meu doarme o femeie. Miroase oribil de la ea si sunt unii dintre vecini care o lovesc cu picioarele si striga la ea sa plece. Ma doare foarte mult sa vad asta. Vad ca nu sunt in stare sa o iau in casa si sa o ajut sa fie iar om, dar mi se pare o crima sa te porti cu ea la fara nici un pic de mila.

Celor care iubesc atat de orbeste animalele le recomand sa caute pe internet documentarii despre Africa (daca in ograda loc nu vad oameni nenorociti), documentarii despre zonele de conflict (Darfur, Chiad, Kenia, Irak, etc), sa vada putin gradul de degradare in care au ajuns unii oameni, oare nu au ei mai multa nevoie de ajutor? Oare chiar atat de orbi au ajuns unii oameni incat sa cantareasca mai greu in inima lor o adunatura de caini decat un om?

Proteste ale iubitorilor de animale din Iaşi.

Peste 100 de oameni au acuzat autorităţile că ucid câinii comunitari şi le-au cerut să oprească eutanasierea animalelor fără stăpân.

Protestatarii susţin că autorităţile folosesc pretextul unui focar de rabie pentru a declanşa un adevărat masacru al câinilor comunitari.

În urmă cu două săptămâni, în oraş a fost găsită o vulpe purtătoare de rabie, care a muşcat doi câini fără stăpân.

Autorităţile au decis să strângă patrupedele comunitare din zonă şi să le eutanasieze.

Iubitorii de animale susţin că peste 500 de câini au fost strânşi de pe străzi, duşi într-un padoc şi apoi omorâţi.

În Iaşi sunt peste 10.000 de animale fără stăpân.”

Eu cred ca in Iasi sunt peste 20.000 de animale fara stapan. Pe unde te uiti, vezi numai caini, cate 5-6 la un loc! Efectiv nu ai cum sa-i ocolosti ca sa te protejezi! Cine are inima pentru caini, sa-si ia cainele si sa-l duca in casa si sa aiba grija de el, nu sa-l lase pe strada.

Deci, vreau sa ma repet, este un gest incalificabil sa faci o manifestatie pentru protectia cainilor in conditiile in care nu s-a facut nici o manifestatie pentru protectia oamenilor care dorm pe strada, in canale si in scarile de bloc. Este jignitor!

Imi pasa si mie de animale, nu sunt de acord cu cei care se poarta violent, nu mi se pare normal sa lasi un animal sa sufere de foame si sa-l lasi singur, fara sa-i acorzi atentie, dar cantareste mult mai putin decat un om.

S-au construit adaposturi pentru caini cu o capacitate de 500 de locuri. Cate adaposturi pentru oamenii fara locuinta s-au construit? Ce capacitate au? Exista o statistica locala, regionala, nationala cu numarul persoanelor fara adapost? Ce se face pentru ei?

Mai jos o sa vedeti, daca vreti filmul cu reportajul de care ziceam.

Imi cer scuze cititorilor fideli care nu sunt obisnuiti cu o astfel de atitudine din partea mea, defapt am promis ca nu o sa-mi vars amarul pe blog, dar problema aceasta ma doare mult prea tare…. auzi domnule, sa te plangi pentru niste caini atunci cand zeci de oameni langa tine dorm direct pe beton, pentru ca nu au un pat si se invelesc cu cartoane… incalificabil!
Read more…

Stiati ca?

by Ovidiu Scarlat

Mi-am dorit, si inca imi doresc, sa ma documentez pentru a realiza o serie de post-uri in care sa fac o prezentare a statelor lumii.

Nu dupa multe cautari am gasit multe informatii interesante, iar pentru ca sunt constient ca nu am timp suficient ca sa ma apuc de prezentat o singura tara, voi face un fel de mozaic.

  • In anul 1918 a existat “Republica Bănăţeană” cu capitala la Timisoara, avandu-l ca presedinte pe Otto Roth. E foarte interesat de studiat scurta istorie a republicii.
  • Romania este membru in Uniunea Latina din data de 25.02.1980 (ref.), sincer, nu am auzit in ultimul timp nimic despre Uniunea Latina, interesant! Mai multe informatii aici si aici.
  • Limba romana se afla pe locul 34 in topul celor mai vorbite limbi din lume. Daca studiati lista cu limbile vorbite de mai mult de 10 mil de oameni, sunt sigur ca o sa gasiti foarte multe limbi despre care nici macar nu ati auzit. Se pare ca lumea nu este chiar asa de mica pe cat se spune… :)
  • Dupa numarul de locuitori, Bucuresti se afla pe locul 6 in UE. …e multi domnule!
  • Exista o regiune a statului Georgia care si-a declarat independenta fata de Georgia in 1992-1993 generand un conflict armat. Este vorba despre Abkhazia, republica nerecunoscuta pe plan international. Este recunoscuta in schimb ca regiune autonoma in cadrul Georgiei. Iata o problema despre care nu se mai discuta in prezent, o problema veche, la care inca nu s-a gasit rezolvare. Cred ca nu putem sa vorbim inca de securitate in Marea Neagra in conditiile in care exista inca astfel de state macinate de conflicte interne si de influneta Rusiei.

Cam atat pentru azi.  Am impresia uneori ca nu vedem prea departe de varful nasului nostru. Ca uitam sa ne bucuram de ce este bine in viata noastra din cauza ca privim si dam importanta numai la ce este rau. Ce poate sa fie mai bime decat sa nu fie razboi? Poate ca ce spun pare scos din context, dar daca vizitati link-urile de mai sus, si apoi “sariti” din link in link catre alte istorii, este imposibil sa nu ajungeti la pagini in care este prezentata drama unor oameni care din cauze politice/religioase sunt brutalizati si lipsiti de multe libertati. Cred ca cel mai trist este atunci cand nu mai suntem in stare sa realizam contextul in care ne aflam chiar daca suntem bombardati cu informatii.

The Miniature Earth Project

by Ovidiu Scarlat

 

Uneori cred ca uitam sa fim bucurosi, uneori cred ca uitam sa fim multumiti cu ce avem. Nu zic ca trebuie sa nu luptam pentru mai mult, dar cred ca daca suntem mai multumiti si mai bucurosi, daca avem o atitudine pozitiva, viata noastra poate fi mult mai frumoasa si mai usoara.
Daca nu sunteti de acord cu ce zic, vizionati expunerea de mai jos:

Masina viitorului

by Ovidiu Scarlat

V-ati intrebat vreodata cum o sa arate masina in viitor? Poate acest documentar o sa va raspunda la cateva intrebari.

The Century of the Self

by Ovidiu Scarlat

Episodul I

Episodul II

Episodul III

This is the breathtaking story of Daniel Tammet. A twenty-something with extraordinary mental abilities, Daniel is one of the world’s few savants. He can do calculations to 100 decimal places in his head, and learn a language in a week. This documentary follows Daniel as he travels to America to meet the scientists who are convinced he may hold the key to unlocking similar abilities in everyone. He also meets the world’s most famous savant, the man who inspired Dustin Hoffman’s character in the Oscar winning film ‘Rain Man’. (2005)

Parisul meu…

by Anisia

paris-februarie2007-073copy.jpg

Parisul m-a dezamagit. L-am simtit ca pe un batran ponosit de care nu se mai ingrijeste nimeni sa-i spele hainele, sa-i curete pantofii, sa-i pieptene parul, sa-i aminteasca sa se spele pe ochi. Sa merg la Paris a fost o dorinta de-a mea de demult. Nimic din ce mi-am imaginat, nu am regasit. Singurul moment in care am simtit ceva special, a fost acela cand m-am aflat in varful Turnului Eiffel. Deasupra lumii! Si asta pentru ca atunci, acolo, de una singura, mi-am infrant niste temeri mai vechi. Lucru care m-a facut sa ma simt puternica pentru cateva minute.

Catedrala Nidaros din Trondheim este mai frumoasa decat Notre Dame, dupa parerea mea. Mai primitoare. Chiar daca nu sunt in acelasi stil. Nidaros-ul mi-a adapostit sufletul cand i-am pasit pragul. Notre-Dame-ul mi l-a ignorat. Louvre-ul este o marturie a tenacitatii si talentului, un edificiu al culturii, intr-adevar. dar odata pasindu-i pragul inafara, te loveste infumurarea francezului de rand care refuza cu indaratnicie sa-ti raspunda in engleza, si care te trateaza cu un aer de superioritate de parca ar fi cucerit cel putin trei universe pana acum. Unde sunt gentiletea, politetea si curtoazia pentru care erau renumiti? Unde sunt educatia si ospitalitatea? Antoine, receptionerul de la hotel mi-a explicat ca-i lipsa de educatie sa nu vorbesti franceza. L-am intrebat: nu este lipsa de educatie din partea francezului sa nu vorbeasca engleza? A tacut…

Le Metro este un labirint al uitarii unde te trazneste mirosul de urina amestecat cu cel de parfumuri tari, seci. Barbatul spilcuit paseste cu nonsalanta in excrementele betivului ce-a innoptat subteran. Femeia pe tocuri, cu parul prins elegant in clame stralucitoare isi aseaza poponul pe scaunul pe care e scris in grafitti “apprends-moi l’interdit…“. Batrana cu broboada prinsa in colturi sade pe treapta din mijloc cu mana intinsa, cersind tacuta. Ii intind un pumn de maruntis. “saru-mana maica, sa-ti dea dumnezeu sanatate” - ma binecuvanteaza, jenata. Ma asez langa ea, oarecum stinghera.“cum iti zice, maicuta?”. Ramane cu gura cascata si ochii bulbucati. Ii iau mana muncita in palmele mele si i-o mangai. “cum iti spune?”. “petruta, maica.” - si pleaca ochii, a rusine. Imi spune ca a adus-o fii-su sa-l ajute la copii. “Si cand sunt ei acasa, maica, mai ies si eu maica, sa le mai aduc un ban. sa-i ajut si eu cum pot.” oftez. Ma ridic de langa Mamaie Petruta si plec impovarata. Cate ca ea?

La statia Grand Boulevard se urca un batran lipsit de vedere. Canta “O sole mio”, soptit, in dezacorduri. Nimeni nu-i da nimic. Ma chircesc in mine, a neputinta, si intorc capul. Ca sa nu urlu!

La cafeneaua Le Marignan, pe Rue de Marignan langa Champs Elysee, se mananca bine, mi-au spus. Ma indrept intr-acolo, curioasa. Cucoane si domni eleganti fac schimb de idei importante. Ospatarii alearga contra cronometrul. Se mananca pe fuga, eficient. Comand o cacao cu frisca, o salata pariziana cu jambon si un pahar cu apa. Ospatarul vine in goana mare, cu tava deasupra capului. Masa nu era stearsa de frimiturile celor dinaintea mea. Tacamuri? Nici pomeneala! Aseaza tava pe o masa alaturata si sterge frimiturile cu coltul sortului ce-l avea prins la brau. Fura de la masa de alaturi un cutit si o furculita (ce nu se stie daca nu cumva au mai fost folosite) si mi le aseaza in fata, langa salata. Il privesc nedumerita si usor scarbita. Ii cer nota de plata. Platesc si plec, fara sa ma fi atins de cele comandate. Ii simteam privirea perplexa in ceafa. Cand dau sa ies, observ ca podeaua era plina de mucuri de tigara, de-a lungul barului. Scot aparatul si fac o poza. Barmanul ma priveste intrebator. Ii raspund dand din umeri.

Pe Champs Elysee domnite mai tinere sau mai in varsta isi plimba hainile de blana si catelusii pechinezi. Vorbesc afectat si-si contabilizeaza cu coada ochiului admiratorii. Domnii poarta cravate in culori felurite, palarii in varsta si obraji proaspat barbieriti. Cate un ratacit face jogging ostentativ, in plina zi. Ma plimb fara tinta, dorindu-mi sa fi fost toamna. Sa-mi fi ascuns dezamagirea sub frunzele cazute, de pe caldaram.

Ca de atatea ori, pe Aleea Castanilor din Parcul Herastrau…

Next Page »