Ma preocupa in ultimul timp, in momentele pe care le am la dispozitie sa meditez, un subiect care apare permanent in atentia publica, mai exact originea vietii.

Cred ca sunt lucruri in viata pe care nu le vom intelege niciodata, si nici nu cred ca este nevoie sa stim tot. Dar capacitatiile intelectuale cu care suntem inzestrati ne determina sa fim interesati de lucrurile care ne inconjoara, sa fim interesati de noi insine si de lucruri care sunt atat de departe de noi ca nu interactionam cu ele niciodata.

Acum, privind simplist, la ce bun sa descoperi originea vietii cand poate maine mori? Ca si cum trebuie sa pleci intr-o tara straina, de unde nu o sa te mai intorci niciodata, iar tu in loc sa-ti faci bagajele si sa cauti informatii ca sa te descurci in tara respectiva stai si te cerci cu vecinul pe tema: “cine sa fie ales administrator de bloc?”.

As incepe ca la matematica, cu ipoteza, apoi as incerca o demonstratie si in final as trage o concluzie, pentru ca am spus ca poate vorbesc despre o noua teorie. Dar totusi cred ca nu ar fi abordarea cea mai buna, pentru ca nu sunt nici doctor in stiinte, nici nu sunt la finalul a 50 de ani de studii si cercetari ca sa imi pot permite sa lansez o teorie. Tot ceea ce vreau este sa expun o idee, o idee care imi pare sa impace intr-un fel cele doua teorii ale originii vietii. Dumnezeu insusi nu se sprijina pe o teorie (nici pe umerii unui om!), si nu ar disparea in momentul in care vreo teorie formulata de o minte omeneasca s-ar prabusi la fel si viata, pe care nu o poate contesta nimeni, nu ar disparea in momentul in care o teorie cu privire la ea s-ar dovedi neadevarata. Deci, un om care spune ca el crede ca Dumnezeu a facut lumea, in toata marimea si complexitatea ei, si crede ca trebuie sa se comporte ca un aparator a lui Dumnezeu greseste. Pai ce? Dumnezeu este atat de slab incat sa aiba neoie de ajutorul unui muritor? De ajutorul unui fir de praf? Deaceea cred ca cine se lauda ca este aparatorul neinfricat al lui Dumnezeu defapt nu crede cu adevarat, ci este doar plin de teorie si invatatura.

Ca unul care am studiat histologie si anatomie comparata la animale, am vazut asemanari foarte mari intre speciile de animale. Tocmai aceste asemanari au stat la baza teoriei evolutioniste (dupa cate stiu). Adica ca sa dau un exemplu banal: analizand un os sau un grup de oase, sa zicem ca un exemplu: fibia si fibula, la unele specii sunt doua oase distincte, la alte specii oasele sunt sudate unul de altul aproape ca un singur os (dar se vede clar pe ele ca sunt doua oase) iar la alte specii ave doar o tibie mare (pasari) si o fibula mica care nici nu se mai articuleaza in extremitatea distala cu nici un os. Sau sa ne gandim putin doar la exemple din fiziologie care le intalnim la toate speciile de animale. Numai ganditi-va cat de complex si interesant este procesul prin care organismul isi mentine echilibrul pe loc, in mers, in fuga, sa stiti ca nu este un lucru deloc banal. Ei bine, cum puteti sa-mi spuneti ca toate lucrurile acestea s-au produs atat de perfect pur si simplu prin evolutie, si daca da, de ce evoutia s-a oprit la un moment dat? Iata o intrebare frecventa care apare impotriva teoriei evolutioniste.

Ca sa ma intorc la subiect, as formula putin in alt fel teoria evolutionista, ca sa o privim din alt punct de vedere (poate este gresit, poate nu), vorbeam mai devreme de histologie, si cred ca toata lumea a auzit in ultimul timp despre celulele stem, sunt niste celule de baza, vorbind nestiintific, aceste celule, identice intre ele, formate in urma divizarilor si transformarilor care se petrec in oul fecundat sunt cele din care se formeaza toate tesuturile organismului. Sunt mecanisme foarte complexe, care nu sunt intelese cu desavarsire dar ceea ce este clar este ca din acelasi tip de celula la un moment dat in dezvoltarea embrionara se formeaza tesuturi total diferite ca structura. Dintro (imi vine greu sa scriu dintro legat… dar daca asa sunt noile reguli…) celula stem prin diviziune se formeaza celulele nervoase care nu se aseamana deloc cu celulele musculare care se formeaza tot din celulele stem. Este foarte interesant. Spuna ca as formula putin diferit aceasta teorie evolutionista. Sa privim Pamantul ca o entitate vie care s-a dezvoltat pornind de la un nivel de baza (echivalentul unei celule stem) si a dus la aparitia divesitatii de organisme pe care leintalnim la ora actuala. Dupa cum dupa desavarsirea organismului unui animal nu mai apar organe noi sau tesuturi noi/decat cele patogene, tot asa, planeta odata ajunsa la nivelul la care trebuia sa ajunga nu a mai format organisme noi, deaceea nu apar specii noi de animale/plante/microorganiste.

Daca s-a intamplat asa, nu inseamna ca nu a fost mana lui Dumnezeu care a facut lucrurile in felul acesta. Nu vreau sa intru cu nimeni in polemica pe baza le ce am scris aici, pentru ca nu-mi place. Dar pot sa spun ca daca cred ca Dumnezeu a facut lumea si toate vietuitoarele pamantului si pe om caruia i-a dat in stapanire Pamantul si vietuitoarele, nu pot ca stiu si nu este scris undeva felul in care au fost facute toate aceste lucruri.

Un lucru este clar, ca lucrurile nu au fost facute la intamplare si ca toate poarta aceeasi “semnatura”. Asa cum recunosti cine a parcat masina dupa felul in care a parcat-o, cine a taiat cartofii, cine a spalat vasele si cine a baut tot sucul din frigider, pentru ca sunt expresia felului in care este o persoana pe care o cunosti tot asa, si toata complexitatea de elemente ale vietii poarta parca o singura “semnatura”.

Sunt mult de spus si pe plan stiintific si pe plan spiritual, dar eu ma opresc aici. Intentionam sa subliniez inca o data un amanunt, dar mai bine la pe fiecare sa traga o concluzi. Dar putem sa ne amintim de cei care se dadeam buni crediciosi si credeau defapt intr-o lege facuta chiar de ei: “pamantul nu este altfel decat ca o farfurie!”

Sper din toata inima ca am fost coerent in expunerea mea si in acelasi timp sper un dialog decent cu cei care citesc aceaste randuri.

Daca se inchide “Gradina cu doi nuci” ii pasa cuiva?

Toate lucrurile au un inceput si un sfarsit.

Dar totusi sunt curios, ii pasa cuiva daca inchid acest blog? Poate ca o sa fiu influentat in decizia mea de raspunsurile pe care le primesc.

Multumesc!

P.S. Ultima data cand am pus o intrebare unor bloggeri nu am primit nici un raspuns… sper ca nu o sa se repete istoria …

Blogger? Yes/No.

by Ovidiu Scarlat

blogger-yn.jpg

A fi sau a nu fi blogger, asta-i intrebarea. Ce inseamna blogger (bloger, blogar etc)? In opinia mea,

bloggerul este persoana care determina continutul unui blog (jurnal accesibil prin browser sau rss reader), personal sau colectiv, prin creatii originale sau continut importat.

Problema este foarte simpla, cine scrie pe un blog este blogger. Nu stiu de ce unora le place sa complice lucrurile. Deci, discutii de genul ca exista doar cativa bloggeri adevarati in Romania nu-si au rostul. De exemplu, un om este angajat ca sofer si conduce o masina de lux pentru ca seful lui este bogat, dar alt om este angajat ca sofer si cara gunoiul; putem spune despre primul ca este sofer adevarat iar ultimul nu este sofer adevarat? Nu cred.

Putem sa vorbim despre bloggeri buni si despre bloggeri mai putini buni, despre bloggeri populari sau necunoscuti, despre bloggeri maturi sau imaturi, despre bloggeri intelectuali sau analfabeti etc.

Fiecare blogger scrie ce vrea pe blog si pentru cine vrea, de aici rezulta si calitatea blogului (implicit si numarul de vizitatori, referinte, comentarii). Cei mai multi scriu pentru ei si pentru prieteni apropiati. Un blog reusit, cred, este acel blog care reuseste sa fie de folos; este posibil sa fie de folos doar autorului, asta nu-i nici o problema. Un blog un inseamna un contract, nu inseamna o obligatie, nu trebuie sa fie un motiv de stres.

Nu cred ca are rost sa exemplific ce se poate gasi in boguri pentru ca fiecare poate sa vada, dar pot sa spun ca un blog poate sa fie folosit ca refeinta. Exista bloguri care contin multe informatii pe diferite teme care sunt de un real folos intr-un anumit moment, alte bloguri sunt o sursa de distractie sau de meditatie.

Voi ce parere aveti?

Despre putere (2)

by Ovidiu Scarlat

Continui, pe tema acestui post, sa scriu cateva randuri. Nu am prea mult timp in ultima vreme ca sa scriu tot ce as vrea, asa ca sunt multe lucruri pe care le scriu in mintea mea in speranta ca voi ajunge sa le public intr-un anumit moment.

*

Am spus ca as vrea sa gasesc o definitie a puterii. Am ajuns la concluzia ca puterea este un element indispensabil in orice fel de eveniment care se petrece. De exemplu, ca sa ridici mâna, este nevoie să ai putere, dacă nu ai putere, ea rămâne nemişcată; dacă vrei să negociezi un contract, trebuie să ai putere să-l faci convenabil sau profitabil pentru tine; o piatră rămâne nemişcată până când o putere îi schimbă poziţia.

Exista şi exemple mai triste cu privire la putere. Pe baza observaţiilor se poate caracteriza puterea, se poate spune daca e ceva bun, sau dacă este ceva rău. După cât am observat până acum, distanţa dintre bun şi rău este uneori foarte foarte mică. De exemplu, un om are un prieten foarte slab, slab în sensul că el nu este în stare să aleagă un lucru, nu este în stare să hotărască ceva şi nu este nici în stare să facă faţă la greutăţile vieţii fără ajutorul cuiva, acest om, mai puternic fiind îi este de ajutor de multe ori, până aici este bine, dar dacă acest om ajunge să profite de influenţa pe care o are asupra prietenului mai slab ajungem intr-un punct în care putem spune despre putere ca nu este un lucru bun.

Puterea are ca efect schimbarea peisajului sau poate, din contra, mentinerea lui neschimbata. De exemplu este nevoie de putere ca sa derâmi zidul unei cetăţi (se schimbă peisajul) şi este nevoie de putere ca să determini o mulţime de oameni revoltată să nu devină violentă.

Puterea se poate fura sau da. De exemplu, un numar de persoane îşi aleg un reprezentant care să facă în numele lor anumite treburi (deci primeşte putere) dar o femeie tratată ca o sclavă de soţul ei îşi pierde toată puterea în favoarea soţului (la fel şi un bărbat şantajat de o femeie… ).

Puterea se capătă prin ştiinţă dar şi prin inocenţă. De exemplu, Bill Gates, a fost puternic înainte să aibă foarte mulţi bani, puterea lui statea în ştiinţă, dar sunt mulţi care şi-ar fi trait viaţa mai uşor dacă nu ar fi ştiut unele lucruri (se poate spune ca ştiinţa nu le-a dat putere).

În natură dar şi în mijlocul oamenilor şi animalelor vedem permanent o comparare a puterilor, o luptă între puteri. La oameni vedem încă de la o vârstă fragedă. Copilul are putere asupra mamei, dacă plânge, este băgat în seamă, mai târziu, unii işi arată puterea câştigând la jocuri iar alţii îşi arată puterea cu pumnul.

Puterea este într-un fel ca o valută. Cei slabi visează la bani dar cei puternici visează la mai multă putere. Este bine de studiat în ce ne investim puterea, poate în fiecare seară, ca să vedem dacă merită investiţia, este posibil sa ne risipim tot ce avem.

Din aceste mici exemple, se poate vedea ca puterea este ca un personaj controversat.

va urma

* photo by bovinacowboy.

Despre putere (1)

by Ovidiu Scarlat

Ganditorul

 

Ganditorul de la Hamangia (statueta neolitica) (Istoria Romanilor)

 

Am de mai multa vreme niste subiecte la care tot ajung in gandurile mele. Ma gandesc de exemplu la timp, la valori si poate in special la putere. Nu stiu de ce foarte des ajung sa ma gandesc la asta. Poate este din cauza ca gasesc foarte multe exemplificari, foarte multe situatii carora le-as adauga un tag: putere. Am refuzat inca de la inceput sa ma documentez ca sa stiu ce spun altii despre acest subiect, pentru ca am vrut sa ajung eu pesonal la o concluzie. Poate ca este bine, poate ca nu.

Daca vorbesc despre un lucru, trebuie intai sa-l definesc apoi sa-l explic in amanunt. Sa-i dau o forma, o limita. Sa-l arat pe toate partile pentru a fi inteles cat mai clar. O definitie buna este cea care reuseste in cateva cuvinte sa defineasca foarte clar un termen. O definitie buna este cea care face o sinteza perfecta a tuturor definitiilor posibile.

Numai ca eu o sa fac total invers. O sa incerc sa caracterizez puterea si in final o sa caut o definitie. Din observatiile mele de pana acum, acest subiect este foarte controversat, de unde vine si greutatea de a sintetiza o definitie.

In finalul acestui post, vreau sa va transmit dorinta ca acest studiu sa nu fie un monolog. Astept opiniile oricui cu privire la acest subiect.

New blog header

by Ovidiu Scarlat

M-am jucat putin cu o foaie alba in photoshop ca sa realizez o noua imagine pentru header.

Sper sa va placa. :)

Adresa noua la feed

by Ovidiu Scarlat

De ceva vreme m-am gandit sa folosesc serviciile FeedBurner.com dar nu am reusit pana acum sa fac schimbarea.

Acum v-as ruga pe cei care sunteti abonati prin fosta adresa sa schimbati cu noua adresa:
Subscribe in a reader
(http://feeds.feedburner.com/G2N)

Va multumesc!

Parisul meu…

by Anisia

paris-februarie2007-073copy.jpg

Parisul m-a dezamagit. L-am simtit ca pe un batran ponosit de care nu se mai ingrijeste nimeni sa-i spele hainele, sa-i curete pantofii, sa-i pieptene parul, sa-i aminteasca sa se spele pe ochi. Sa merg la Paris a fost o dorinta de-a mea de demult. Nimic din ce mi-am imaginat, nu am regasit. Singurul moment in care am simtit ceva special, a fost acela cand m-am aflat in varful Turnului Eiffel. Deasupra lumii! Si asta pentru ca atunci, acolo, de una singura, mi-am infrant niste temeri mai vechi. Lucru care m-a facut sa ma simt puternica pentru cateva minute.

Catedrala Nidaros din Trondheim este mai frumoasa decat Notre Dame, dupa parerea mea. Mai primitoare. Chiar daca nu sunt in acelasi stil. Nidaros-ul mi-a adapostit sufletul cand i-am pasit pragul. Notre-Dame-ul mi l-a ignorat. Louvre-ul este o marturie a tenacitatii si talentului, un edificiu al culturii, intr-adevar. dar odata pasindu-i pragul inafara, te loveste infumurarea francezului de rand care refuza cu indaratnicie sa-ti raspunda in engleza, si care te trateaza cu un aer de superioritate de parca ar fi cucerit cel putin trei universe pana acum. Unde sunt gentiletea, politetea si curtoazia pentru care erau renumiti? Unde sunt educatia si ospitalitatea? Antoine, receptionerul de la hotel mi-a explicat ca-i lipsa de educatie sa nu vorbesti franceza. L-am intrebat: nu este lipsa de educatie din partea francezului sa nu vorbeasca engleza? A tacut…

Le Metro este un labirint al uitarii unde te trazneste mirosul de urina amestecat cu cel de parfumuri tari, seci. Barbatul spilcuit paseste cu nonsalanta in excrementele betivului ce-a innoptat subteran. Femeia pe tocuri, cu parul prins elegant in clame stralucitoare isi aseaza poponul pe scaunul pe care e scris in grafitti “apprends-moi l’interdit…“. Batrana cu broboada prinsa in colturi sade pe treapta din mijloc cu mana intinsa, cersind tacuta. Ii intind un pumn de maruntis. “saru-mana maica, sa-ti dea dumnezeu sanatate” - ma binecuvanteaza, jenata. Ma asez langa ea, oarecum stinghera.“cum iti zice, maicuta?”. Ramane cu gura cascata si ochii bulbucati. Ii iau mana muncita in palmele mele si i-o mangai. “cum iti spune?”. “petruta, maica.” - si pleaca ochii, a rusine. Imi spune ca a adus-o fii-su sa-l ajute la copii. “Si cand sunt ei acasa, maica, mai ies si eu maica, sa le mai aduc un ban. sa-i ajut si eu cum pot.” oftez. Ma ridic de langa Mamaie Petruta si plec impovarata. Cate ca ea?

La statia Grand Boulevard se urca un batran lipsit de vedere. Canta “O sole mio”, soptit, in dezacorduri. Nimeni nu-i da nimic. Ma chircesc in mine, a neputinta, si intorc capul. Ca sa nu urlu!

La cafeneaua Le Marignan, pe Rue de Marignan langa Champs Elysee, se mananca bine, mi-au spus. Ma indrept intr-acolo, curioasa. Cucoane si domni eleganti fac schimb de idei importante. Ospatarii alearga contra cronometrul. Se mananca pe fuga, eficient. Comand o cacao cu frisca, o salata pariziana cu jambon si un pahar cu apa. Ospatarul vine in goana mare, cu tava deasupra capului. Masa nu era stearsa de frimiturile celor dinaintea mea. Tacamuri? Nici pomeneala! Aseaza tava pe o masa alaturata si sterge frimiturile cu coltul sortului ce-l avea prins la brau. Fura de la masa de alaturi un cutit si o furculita (ce nu se stie daca nu cumva au mai fost folosite) si mi le aseaza in fata, langa salata. Il privesc nedumerita si usor scarbita. Ii cer nota de plata. Platesc si plec, fara sa ma fi atins de cele comandate. Ii simteam privirea perplexa in ceafa. Cand dau sa ies, observ ca podeaua era plina de mucuri de tigara, de-a lungul barului. Scot aparatul si fac o poza. Barmanul ma priveste intrebator. Ii raspund dand din umeri.

Pe Champs Elysee domnite mai tinere sau mai in varsta isi plimba hainile de blana si catelusii pechinezi. Vorbesc afectat si-si contabilizeaza cu coada ochiului admiratorii. Domnii poarta cravate in culori felurite, palarii in varsta si obraji proaspat barbieriti. Cate un ratacit face jogging ostentativ, in plina zi. Ma plimb fara tinta, dorindu-mi sa fi fost toamna. Sa-mi fi ascuns dezamagirea sub frunzele cazute, de pe caldaram.

Ca de atatea ori, pe Aleea Castanilor din Parcul Herastrau…

Azi am gasit un filmulet pe YouTube: The Embracement of the Angels. Ceva nu mi s-a parut corect inca de la inceput:

  • free hugs este pentru oricine (erau numai fete care ofereau imbratisari :) )
  • o fata devine inger daca se imbraca in alb?
  • free hugs este imbratisarea gratuita a unor oameni (nu “ingeri”)

Cum am ajuns la MISA? (Antentie! Nu ma leg de doctrina si de credinta lor! Fiecare are liertate sa traiasca si sa gadeasca! deci nu vreau sa fiu acuzat ca m-am legat de ei, acum analizez o situatie pe care o vad!)

Mi s-a parut ceva dubios in organizarea acestei manifestari si am vrut sa vad ce video mai are persoana care a publicat filmul. Am vazut ca toate sunt in MISA topic. Puteti sa verificati si voi (daca nu o sa fie sterse intre timp).

Acum va invit sa analizati situatia, sa vizionati video Free Hugs Original si sa spuneti daca este normal ca o astfel de initiativa sa fie preluata de o organizatie, indiferent de care este, religioasa, ONG, etc. Dupa parerea mea, nu cred ca este normal sa se intample acest lucru. Este o deturnare de capital.

Filmul original:
[youtube]vr3x_RRJdd4[/youtube]

Filmul “The Embracement of the Angels

Read more…

Unde s-a ascuns?

by Ovidiu Scarlat

Imi place mult cum scrie Anisia , am observat insa, cu parere de rau, ca nu a mai postat nimic de ceva vreme, ce s-a intamplat cu ea? De ce nu revine?

Publicat de Nicole.

vrei sa publici si tu un articol?

Next Page »