Despre nimicuri de zi cu zi. Mai e cineva care nu există prin zonă?

by Ovidiu Scarlat

Deşi am multe alte lucruri mult mai bune de facut şi in ciuda faptului ca mi-am promis ca voi inceta activitatea de blogger nu ma pot stăpânii sa scriu cateva rânduri. Banuiesc ca defapt scriu doar pentru mine, ca să mă răcoresc, pentru că cititorii mei deja de multă vreme nu au mai vizitat “Grădina cu doi nuci”, şi pe bună dreptate.

Pentru ca nu am timp şi cred ca nu merită nu o să extind discuţiile pe baza unui subiect ci o sa fac o tocăniţă cu opiniile mele cu privire la ceea ce am vazut/auzit în ultimul timp.

Da, nu am fost la alegerile europene, pur si simplu nu am pe cine sa aleg, din tot scandalul romanesc nu am inteles ce vor sa facă parlamentarii noştri acolo (nici ei nu au inţeles! Becali a zis ca vrea sa meargă să vadă cum este, dacă-i place rămâne, dacă nu, işi dă demisia. Nu era mai bine să meargă înainte să vadă cum este?) Suntem o ţară în care cele mai mari probleme le au majoritarii pentru ca România este codusă de minorităţi, minorităţile din Romania fac imaginea României în lume (Romnânia este o ţară cu mulţi ţigani, unguri şi saşi ceva turci şi macedonieni), politic suntem reprezentaţi de minorităţi, cum se numesc altfel parlamentarii aleşi de 20% din populaţie? Ce înseamnă când pete 50% din populaţie nu vrea să se prezinte la vot? Inseamnă ca nu vrea pe nici unul dintre ei. Deci suntem conduşi de minoritaţi.

Minorităţile au cele mai multe drepturi în Romania, nu este de mirare faptul ca mulţi oameni care rămân fără serviciu la 50 ani vor să-şi inventeze boli ca să se pensioneze pe caz de boală, astfel au mai multe drepturi.

Dacă eşti cinstit si munceşti de dimineaţă până seară nu ai nici un drept.

Cât de nesimţit trebuie sa fii ca politician, în România, să acuzi pe cei care te plătesc ca să nu munceşti şi care plătesc ca să acopere ce furi tu, să-i acuzi că nu s-au prezentat la vot?

De departe cea mai mare mascaradă politică din ultima vreme este candidatura Elenei Băsescu. Ea a inventat o nouă definiţie independenţei. Ea a strâns semnăturile exclusiv prin aparatul de partid şi şi-a facut campanie exclusiv cu ajutorul aparatului de partid iar în seara alegerilor s-a înscris înapoi în partid, iar ea spune că toate astea înseamnă candidat independent. Şi ceva nu-mi este clar, cum este logic să plăteşti milioane de euro pentru o campanie ca să ajungi pe un post în care nu o să câştigi banii înapoi?

A zis în campanie ca nu mai vrea să fie văzută ca fiica cuiva, bla bla bla. In seara alegerilor cand intra în sediul pdl pentru readeziune (o aştepta presedintele partidului pe scari – ce mascaradă, cred ca a luat premiul Nobel şi eu nu am ştiut, altfel nu-mi explic de ce i se dă atâta importanţă în partid) mândra spune: “S-a întors fiica …..”

Elena Basescu a fost defapt un simplu instrument de manipulare, nicidecum locomotivă. Cea mai mare problemă este că însăşi ea crede în toată povestea asta.

Iată cu ştie să facă grafice Hotnews.ro:

Iată cum ar trebui sa fie conform matematicii:

Oare este vreo diferentă între cele două grafice? Oare cine nu se uită la numere ce întelege? Că între PSD și PDL este diferență destul mare, 3xPNL = PSD, că UDMR este aproape 2xPRM iar EBA e mult dub 1/2 din UDMR.

Ce să ne mai supărăm pe străini care publică imagini cu România de genul.

Campania de promovare a turismului mi se pare interesanta. Spoturile care le-am vazut mi se par cele mai interesante de pana acum.

Dacă aș putea aș face o altă campanie nu cu scop turistic ci cu scopul de a schimba  imaginea Romnâniei. Aș face spoturi cu oameni obișnuiți (studenți, profesori, patroni, muncitori etc) și în câteva secunde românul respectiv spune două trei vorbe despre programul lui de zi cu zi sau din week-end iar camera îl urmărește pe parcursul zilei în activitățile lui. Doar să vadă europenii că românii nu sunt țigani cu toții, nu sunt toți unguri, nu toți au caruță și cal, nu toți copii sunt cu picioarele goale și murdari de noroi pe față. Am fost in Olanda, acolo majoritatea știu cate ceva despre România, știu că suntem țigani în primul rând, “Rromales” inseamna cei Romania. Ei bine, ei nu stiu ca există ţigani şi în alte state din Europa, toţi sunt români.

Nu am nimic cu ţiganii, multi sunt oameni de omenie. Nu am nimic cu ungurii, nici cu alte minorităţi. Transilvania este cu un pas inainte (sau mai mulţi) tocmai din cauza faptului că acolo s-au întâlnit mai multe culturi care au învăţat să se respecte reciproc.

Dar m-am săturat să fim minorităţi. Pe site-urile marilor reviste de documentare şi a trusturilor de informare straine Romania inseamna: Vlad Ţepeş, Ceauşescu, Nadia Comăneci, Hagi, Ilie Năstase, Ion Ţiriac, ţigani, unguri şi iar ţigani şi iar ţigani apoi centre de plasament, atat. 16 milioane de români nu au identitate, au identitate de imprumut, trebuie sa fie după bunul plac al mass-media: ori naţionalişti, ori săraci, ori unguri, ori ţigani, ori estici, ori vampiri, ori inculţi etc.

Tudor Chirilă nu exista (va recomand sa-i cititi blogul, nu-s de acord cu tot ce scrie dar e singurul blog romanesc care l-am citit in ultima vreme  plus photoblogurile, imi place imaginatia lui si cultura lui care te inspira sa vrei mai mult, sa cunosti mai mult.

Stiu, ar trebui sa dau si alte exemple, da nu asta mi-am propus sa fac acum, exemple sunt cu miile dar sa zicem 50000 din cei 100.560 de vizitatori ai blogului lui Tudor Chirilă care gândesc la fel şi sunt conduşi de principii asemănătoare nu există nici ei. Nu au nici un drept, nu sunt minorităţi, nu sunt bolnavi, nu sunt politicieni nici preoţi.

La fel nu exista nici profesorii care suportă umilinţa zilnică şi sistemul care-i impinge spre mediocritate şi care a făcut din învăţământ o ruşine naţională.

Nu există nici medicii şi personalul medical care lucrează aproape benevol sau umilindu-se primind şpagă.

Eu nu exist. Mai e cineva care nu exista prin zonă?

Ce ne lipseste?

by Ovidiu Scarlat

Ma gandeam azi critic si autocritic la situatia in care ne aflam si sunt tentat sa folosesc generalizari si sa definesc categorii chiar daca stiu ca nu e cel mai corect (intotdeauna am urat generalizarile).

Ce vreau sa spun defapt? Vreau sa spun ca parca am observat ce ne lipseste noua, generatiei noastre (cei care au acum intre 25-35 ani). Ce ne lipseste? Cred ca ne lipseste (la general vorbind) ambitia, ambitia de a fi primul, ambitia de a face ceva perfect, ambitia de a lupta cu tot ce este impotriva ca sa obtinem ce vrem.

Daca vrem sa ne scuzam singuri putem oricand sa scoatem in fata tot felul de exemple clare prin care sa ne dovedim vitejia si lupta noastra dar cred ca daca am fi cinstiti am recunoaste de cate ori am fost tentati sa renuntam la tot, in loc sa mai luptam.

Am auzit deja o expresie de prea multe ori: “Apai io’mi bag picioarele…” adica las totul balta (“daca e vorba de asa…”), imi strang jucariile si plec. Chiar daca plec la mai rau, plec! Dragii mei, aceasta nu este ambitie. Ambitie este sa reusesti acolo unde toti sunt impotriva ta. Ambitie este sa reusesti sa-i faci pe cei mai multi sa te respecte (nu cu pumnul).

E putin lucru sa mergi impotriva valului? Nicidecum!

Cand ma gandesc la ambitia pe care au avut-o unii despre care tot mai aud din cand in cand, oameni care au fost lipsisti de multe lucruri necesare. Au fost alte vremuri, e drept, daca aveau doua perechi de incaltaminte erai bogat! Dar sunt oameni care in acele vremuri au facut o scoala cu multa ambitie. Ma gandesc la aceasta ambitie ca la o putere care vine din interior si care te impinge sa lupti, sa studiezi, sa inveti, sa te adaptezi si sa treci peste esecuri.

Cati mai sunt acum cuprinsi de asemenea ambitii. De dorinta de a schimba lucruri gresite (nu ma refer aici la dorinta invariabila care exita in om de a incerca sa-l schimbe pe cel de langa el in sensul in care sa-i fie lui cat mai bine), comparabila de exemplu cu lupta periculoasa pe care au avut-o unii medici ca sa schimbe obiceiuri stravechi care ajutau la transmiterea bolilor letale (ingropau mortii chiar in malul baltii de unde se alimentau cu apa, astfel apa era infestata).

De cele mai multe ori poate suntem manati de teama, de teama de a nu “pica” la examen, de teama de a nu fi dat afara din seriviciu, etc.

Marea diferenta este ca energia care vine prin teama se arde repede, uneori poate sa “explodeze” pentru ca de multe ori scapam lucrurile de sub control.

Energia care vine din ambitie (pozitiv vorbind) este ca o benzina care curge in mod constant si care este controlata asa cum trebuie ca sa nu provoace explozii. Poti sa lucrezi ani de zile la un proiect si sa mai ai inca rabdare sa continui pentru a obtine ce ti-ai dorit.

Ce se poate face? Ce “medicament” trebuie sa luam ca sa acoperim aceasta lipsa? Aceasta-i intrebarea.

Generatia messenger

by Ovidiu Scarlat

Nu am fost printre cei mai buni la gramatica cand am fost la scoala si nici nu am fost primul pe lista celor care citesc multe carti si de ce sa nu recunosc, am avut momente cu dificultati serioase la capitolul gramatica. Numai eu stiu ce greu imi era sa stau sa invat in vacanta dupa ce ramasesem corijent pe un trimestru. Dar am reusit sa depasesc dificultatile si chiar daca nu am fost pasionat de literatura si gramatica, mi-a placut mult sa citesc, am pierdut multe nopti citind pana cand suna ceasul dimineata. Iar de la un moment dat am fost foarte preocupat sa scriu si sa vorbesc corect.

Dar dupa cate pot sa vad, aceasta preocupare nu o mai au copii din ziua de azi. Stiu ca fac acum doua pacate: i-am numit copii, stiu ca nu e voie, ei nu mai sunt copii; am facut o generalizare, nu toti copiii sunt la fel!

Ma dor ochii si urechile vazand si auzind cum este terfelita limba romana in zilele noastre. Cand eram copil imi era jena cand nu stiam cum se scrie corect, acum e cool frate! “Krei faza frate shi cu tn d t spargi asha in figuri?” Cand eram copil, ma uitam in stanga si-n dreapta ca sa vad cum e corect, aveam un etalon. Acum pot sa inteleg ca multi dintre copii sunt derutati si chiar daca ar vrea sa vorbeasca corect nu au cum decat daca au norocul sa fie intr-un mediu special.

Azi am vrut sa vorbesc cu o fosta colega pe messenger si-mi raspunde altcineva:

Sormeanui

eu: hello

ea: sormea nui

eu: ok

Ce sa ma mai mir, daca vorbesc cu o colega la Bucuresti si-mi spune (pe skype): “tiam trimis un mail”?

Sau scrie “nu trebuie sal faci!” in loc de “nu, trebuie sa-l faci!” ce inseamna cu totul altceva.

Cine stie daca peste 20-30 de ani o sa mai intelegem ce vorbesc nepotii nostri, dar sunt aproape sigur ca nu o sa intelegem mare lucru…

Basarabia

by Ovidiu Scarlat

Am auzit multe discutii in ultimul timp despre Basarabia (Republica Moldova) si m-am hotarat sa scriu si eu cateva cuvinte pe aceasta tema.

Istoric vorbind, nu poate sa existe nici un fel de indoiala ca Basarabia si Romania sunt legate, nu poti sa inventezi o noua istorie in care Basarabia sa fie prezentata in alt fel decat o stim cu totii. Dar cred ca trebuie sa fim rationali si sa lasam emotiile putin deoparte in raport cu Basarabia. Trebuie sa acceptam ca Moldova de azi nu mai este la fel cu Moldova care s-a desprins de tara, Moldova s-a schimbat mult si si-a dezvoltat o cultura paralela cu cea a romanilor, o cultura diferita fata de a romanilor, chiar daca unele parti sunt relative cu ale noastre.

Vreau sa privesc Moldova gandindu-ma la poporul care se afla acolo si ma gandesc la influenta pe care o poate avea o dizolvare a statului moldovenesc prin unirea cu Romania. Situatia trebuie privita rational si atunci putem sa avem un tablou care ne poate determina sa stim ce trebuie facut.

Pornind mai intai din punctul de vedere, sau din interesul cetateanului din Republica Moldova as vrea sa amintesc ce s-a intamplat dupa ce Transilvania s-a unit cu Principatele Unite, (nu sunt istoric, nu stiu date exacte, dar aceste date se gasesc in tratatele de specialitate), atunci romanii din Transilvania nu au fost bine primiti, ma refer in structurile de conducere, in mecanismele decizionale existente la vremea respectiva, va dati seama ca intr-o situatie mai complicata erau minoritatile nationale. Adevarul trist este ca populatia din Transilvania a intrat o perioada de timp dupa unire intr-o relativa izolare (daca o persoana avizata cunoaste ca situatia a fost diferita fata de cum o prezint eu, astept comentarii! nu vreau sa dezinformez!). Ne putem deci imagina in ce situatie o sa se afle populatia din republica Moldova dupa o eventuala unire cu Romania, dar eu cred ca o sa treaca mult mult timp pana cad o sa capete respect din partea romanilor. Este adevarat ca sunt lucruri care se pot reglemeta prin lege, dar prezenta in Parlament nu poate totusi garanta suport pentru interesele locale. Privind mai departe sa ne gandim la criza de identitatepe care o s-o aiba, pe foldul dezinformarii pe care au trait-o poate de cand s-au nascut, in momentul de fata o proportie foarte mare din populatie se considera moldoveni, iar dupa o eventuala unire poate multi o sa considere ca este rau sa fii moldovean, ceea ce nu este adevarat. Dar sa nu uitam de minoritatea rusa de acolo, sunt foarte multi care nici macar nu stiu romaneste sau poate stiu doar sa vorbeasca dar nu stiu sa scrie si sa citeasca pentru ca au fost la scoli in limba rusa. Este o populatie destul de bine omogenizata, cu multe familii de tipul: tata rus – mama romanca sau cu tata 1/2 roman si mama rusoaica sau tot felul de combinatii de genul acesta. Gandindu-ma la aceste lucruri am convingerea ca pentru populatia Moldovei din ziua de azi va fi complicat sa se adapteze dupa o unire cu Romania. Chiar nu trebuie sa ne pese de suferinta unor oameni atunci cand avem un o idee, o dorinta? Chiar daca este bine intemeiata si se doreste a fi cu un scop bun! De ce sa le facem sufeinta moldovenilor si noi dupa ce au suferit atat de pe urma rusilor?

Intorcandu-ma la punctul de vedere romanesc, la interesul nostru si la felul nostru de a fi dar si la situatia politia si economica in care ne aflam pot sa spun multe si imi este greu sa gasesc macar un motiv pro unire. Romanii nu sunt toleranti. Romanii nu tolereaza alte culte religioase, alte obiceiuri, alte traditii pe care le-ar putea avea vecinul de langa el. Pentru roman lucrurile trebuie facute asa cum stie el iar cine face altfel este ciudat si de multe ori respins de societate. Poate ca se intampla asa si la alte popoare, nu cred ca noi suntem mai rai decat altii, dar cred ca in ultimul timp exista o evolutie pozitiva in acest sens. Cu toata evolutia pozitiva din ultimul timp sa ne imaginam cum o sa fie ca in Parlament sa avem o minoritate rusa si reprezentanti din Moldova. O sa trebuiasca sa invatam sa comunicam cu ei si nu stiu cine o sa fie dispus pentru asta. Chiar imi imaginez un scenariu posibil, ei ar putea sa faca o majoritate in Parlament pentru votarea unei legi sau pentru demiterea unui Guvern impreuna cu alte minoritati pe fondul indisciplinei (abtinere, absenta,  dezinteres) parlamentarilor romani.

Tot din puctul de vedere romanesc, as putea sa amintesc problemele pe care le are Republica Moldova cu gruparile mafiote, probleme care ar fi o incercare destul de grea pentru post-unire. In momentul de fata Romania nu are astfel de probleme, la nivelul la care sunt in Moldova si in Bulgaria si in mod sigur nu-si doreste sa-si bage in curte astfel de probleme.

O eventuala unire intre cele doua state ar insemna si o reorganizare teritoriala, poate chiar o regionalizare sau federalizare. Chiar daca nu sunt chiar impotriva unei eventuale regionalizari, totusi am o indoiala ca aceasta se va face in cel mai bun mod. Daca tot a venit vorba de regionalizare, singura varianta de regionalizare pe care o consider corecta este  cea bazata pe geografie, nu pe istorie. Geografia ne-ar putea ajuta si sa dezvoltam niste brand-uri regionale inofensive (“Regiunea Delta Dunarii”, “Regiunea Siret”, “Regiunea Fagaras”).  Tot la nivel administrativ, sa ne gandim ca dintr-o data al doilea oras din Romania va fi Chisinau, un oras mare, cu probleme multe care vor ajunge ale noastre, bani de la bugetul nostru vor merge acolo pentru investitii de tot felul. Suntem oare dispusi sa lucram acum pentru dezvoltarea Moldovei cand mai este atat de mult de lucru in Romania? Chiar si unita Moldova, nu cred ca va capata prea multi bani, pentru ca Moldova nu se afla pe drumul care duce spre Vest! Nici in Moldova noastra nu se fac astfel de investitii, abia anul acesta s-a facut un proiect de autostrada spre Iasi iar pana o sa se apuce de treaba cred ca o sa mai dureze inca vreo 10 ani!

Poate ca am prezentat cel mai nefericite aspecte ale tabloului unirii dintre Moldova (Basarabia) si Romania. Cred ca trebuie sa nu fim numai emotionali si sa zicem “waw! ce fain ar fi!” ci sa calculam bine situatia.

Eu cred ca in momentul de fata, cel mai bine pentru Moldova este sa-si continuie drumul catre o integrare in UE, sa se dezvolte cat mai mult, sa-si mai rezolve din problemele pe care le are si sa aiba in primul rand o relatie de buna vecinatate si preferentiala cu Romania, pentru ca in momentul de fata, la nivel oficial nu arata prea multa simpatie. Infaptuirea unirii in perioada urmatoare nu ar arata decat ca o casatorie neconsimtita actorii principali.

In final vreau sa-mi exprim opinia ca discutiile despre o eventuala unire in momentul de fata mi se par pura demagogie. Chiar si mesajele lui Basescu pe care le lanseaza din cand in cand se inscriu in portretul mesajelor populiste, menite sa atraga votul unor asa-zisi nationalisti care nu stau sa vada care este interesul national.

Germania sufera inca dupa unirea dintre Vest si Est, pentru noi o sa fie mai usor? Nu cred! Poate ca mult mai greu. Poate ca ne-ar arcunca cu inca 20-40 ani in urma celorlalte state europene.

Chiar daca am prezentat mai multe aspecte ale posibilei situatii post-unire, consider ca evolutia si efectele sunt totusi imposibil de estimat. Pur si simplu se poate intampla orice, si daca totul merge bine  sau spre bine acum de ce sa ne trebuiasca noua unire? Sa ne dam mari ca suntem singura tara care se mai uneste in ziua de azi cand se formeaza state noi prin desprinderea de alte state? Hai sa ne “unim” cu basarabenii prin contracte economice, prin investitii, si cultura, prin educatie si sa lasam lucrurile sa mearga de la sine in directia in care merg ele natural, chiar daca asta va duce la o unire chiar administrativa peste 20-30-50 de ani… sau niciodata!

Poate o noua teorie privind originea vietii

by Ovidiu Scarlat

Ma preocupa in ultimul timp, in momentele pe care le am la dispozitie sa meditez, un subiect care apare permanent in atentia publica, mai exact originea vietii.

Cred ca sunt lucruri in viata pe care nu le vom intelege niciodata, si nici nu cred ca este nevoie sa stim tot. Dar capacitatiile intelectuale cu care suntem inzestrati ne determina sa fim interesati de lucrurile care ne inconjoara, sa fim interesati de noi insine si de lucruri care sunt atat de departe de noi ca nu interactionam cu ele niciodata.

Acum, privind simplist, la ce bun sa descoperi originea vietii cand poate maine mori? Ca si cum trebuie sa pleci intr-o tara straina, de unde nu o sa te mai intorci niciodata, iar tu in loc sa-ti faci bagajele si sa cauti informatii ca sa te descurci in tara respectiva stai si te cerci cu vecinul pe tema: “cine sa fie ales administrator de bloc?”.

As incepe ca la matematica, cu ipoteza, apoi as incerca o demonstratie si in final as trage o concluzie, pentru ca am spus ca poate vorbesc despre o noua teorie. Dar totusi cred ca nu ar fi abordarea cea mai buna, pentru ca nu sunt nici doctor in stiinte, nici nu sunt la finalul a 50 de ani de studii si cercetari ca sa imi pot permite sa lansez o teorie. Tot ceea ce vreau este sa expun o idee, o idee care imi pare sa impace intr-un fel cele doua teorii ale originii vietii. Dumnezeu insusi nu se sprijina pe o teorie (nici pe umerii unui om!), si nu ar disparea in momentul in care vreo teorie formulata de o minte omeneasca s-ar prabusi la fel si viata, pe care nu o poate contesta nimeni, nu ar disparea in momentul in care o teorie cu privire la ea s-ar dovedi neadevarata. Deci, un om care spune ca el crede ca Dumnezeu a facut lumea, in toata marimea si complexitatea ei, si crede ca trebuie sa se comporte ca un aparator a lui Dumnezeu greseste. Pai ce? Dumnezeu este atat de slab incat sa aiba neoie de ajutorul unui muritor? De ajutorul unui fir de praf? Deaceea cred ca cine se lauda ca este aparatorul neinfricat al lui Dumnezeu defapt nu crede cu adevarat, ci este doar plin de teorie si invatatura.

Ca unul care am studiat histologie si anatomie comparata la animale, am vazut asemanari foarte mari intre speciile de animale. Tocmai aceste asemanari au stat la baza teoriei evolutioniste (dupa cate stiu). Adica ca sa dau un exemplu banal: analizand un os sau un grup de oase, sa zicem ca un exemplu: fibia si fibula, la unele specii sunt doua oase distincte, la alte specii oasele sunt sudate unul de altul aproape ca un singur os (dar se vede clar pe ele ca sunt doua oase) iar la alte specii ave doar o tibie mare (pasari) si o fibula mica care nici nu se mai articuleaza in extremitatea distala cu nici un os. Sau sa ne gandim putin doar la exemple din fiziologie care le intalnim la toate speciile de animale. Numai ganditi-va cat de complex si interesant este procesul prin care organismul isi mentine echilibrul pe loc, in mers, in fuga, sa stiti ca nu este un lucru deloc banal. Ei bine, cum puteti sa-mi spuneti ca toate lucrurile acestea s-au produs atat de perfect pur si simplu prin evolutie, si daca da, de ce evoutia s-a oprit la un moment dat? Iata o intrebare frecventa care apare impotriva teoriei evolutioniste.

Ca sa ma intorc la subiect, as formula putin in alt fel teoria evolutionista, ca sa o privim din alt punct de vedere (poate este gresit, poate nu), vorbeam mai devreme de histologie, si cred ca toata lumea a auzit in ultimul timp despre celulele stem, sunt niste celule de baza, vorbind nestiintific, aceste celule, identice intre ele, formate in urma divizarilor si transformarilor care se petrec in oul fecundat sunt cele din care se formeaza toate tesuturile organismului. Sunt mecanisme foarte complexe, care nu sunt intelese cu desavarsire dar ceea ce este clar este ca din acelasi tip de celula la un moment dat in dezvoltarea embrionara se formeaza tesuturi total diferite ca structura. Dintro (imi vine greu sa scriu dintro legat… dar daca asa sunt noile reguli…) celula stem prin diviziune se formeaza celulele nervoase care nu se aseamana deloc cu celulele musculare care se formeaza tot din celulele stem. Este foarte interesant. Spuna ca as formula putin diferit aceasta teorie evolutionista. Sa privim Pamantul ca o entitate vie care s-a dezvoltat pornind de la un nivel de baza (echivalentul unei celule stem) si a dus la aparitia divesitatii de organisme pe care leintalnim la ora actuala. Dupa cum dupa desavarsirea organismului unui animal nu mai apar organe noi sau tesuturi noi/decat cele patogene, tot asa, planeta odata ajunsa la nivelul la care trebuia sa ajunga nu a mai format organisme noi, deaceea nu apar specii noi de animale/plante/microorganiste.

Daca s-a intamplat asa, nu inseamna ca nu a fost mana lui Dumnezeu care a facut lucrurile in felul acesta. Nu vreau sa intru cu nimeni in polemica pe baza le ce am scris aici, pentru ca nu-mi place. Dar pot sa spun ca daca cred ca Dumnezeu a facut lumea si toate vietuitoarele pamantului si pe om caruia i-a dat in stapanire Pamantul si vietuitoarele, nu pot ca stiu si nu este scris undeva felul in care au fost facute toate aceste lucruri.

Un lucru este clar, ca lucrurile nu au fost facute la intamplare si ca toate poarta aceeasi “semnatura”. Asa cum recunosti cine a parcat masina dupa felul in care a parcat-o, cine a taiat cartofii, cine a spalat vasele si cine a baut tot sucul din frigider, pentru ca sunt expresia felului in care este o persoana pe care o cunosti tot asa, si toata complexitatea de elemente ale vietii poarta parca o singura “semnatura”.

Sunt mult de spus si pe plan stiintific si pe plan spiritual, dar eu ma opresc aici. Intentionam sa subliniez inca o data un amanunt, dar mai bine la pe fiecare sa traga o concluzi. Dar putem sa ne amintim de cei care se dadeam buni crediciosi si credeau defapt intr-o lege facuta chiar de ei: “pamantul nu este altfel decat ca o farfurie!”

Sper din toata inima ca am fost coerent in expunerea mea si in acelasi timp sper un dialog decent cu cei care citesc aceaste randuri.

Daca… se inchide “Gradina cu doi nuci”

by Ovidiu Scarlat

Daca se inchide “Gradina cu doi nuci” ii pasa cuiva?

Toate lucrurile au un inceput si un sfarsit.

Dar totusi sunt curios, ii pasa cuiva daca inchid acest blog? Poate ca o sa fiu influentat in decizia mea de raspunsurile pe care le primesc.

Multumesc!

P.S. Ultima data cand am pus o intrebare unor bloggeri nu am primit nici un raspuns… sper ca nu o sa se repete istoria …

Der Sieg – Step towards Victory

by Ovidiu Scarlat

Der Sieg – Step towards Victory. By Robert Krause.


Der Sieg - Step towards Victory
Uploaded by Filmschmied


Cat de pregatiti suntem sa acceptam un final nedorit sau o pierdere definitiva?

The Miniature Earth Project

by Ovidiu Scarlat

 

Uneori cred ca uitam sa fim bucurosi, uneori cred ca uitam sa fim multumiti cu ce avem. Nu zic ca trebuie sa nu luptam pentru mai mult, dar cred ca daca suntem mai multumiti si mai bucurosi, daca avem o atitudine pozitiva, viata noastra poate fi mult mai frumoasa si mai usoara.
Daca nu sunteti de acord cu ce zic, vizionati expunerea de mai jos:

Despre putere (2)

by Ovidiu Scarlat

Continui, pe tema acestui post, sa scriu cateva randuri. Nu am prea mult timp in ultima vreme ca sa scriu tot ce as vrea, asa ca sunt multe lucruri pe care le scriu in mintea mea in speranta ca voi ajunge sa le public intr-un anumit moment.

*

Am spus ca as vrea sa gasesc o definitie a puterii. Am ajuns la concluzia ca puterea este un element indispensabil in orice fel de eveniment care se petrece. De exemplu, ca sa ridici mâna, este nevoie să ai putere, dacă nu ai putere, ea rămâne nemişcată; dacă vrei să negociezi un contract, trebuie să ai putere să-l faci convenabil sau profitabil pentru tine; o piatră rămâne nemişcată până când o putere îi schimbă poziţia.

Exista şi exemple mai triste cu privire la putere. Pe baza observaţiilor se poate caracteriza puterea, se poate spune daca e ceva bun, sau dacă este ceva rău. După cât am observat până acum, distanţa dintre bun şi rău este uneori foarte foarte mică. De exemplu, un om are un prieten foarte slab, slab în sensul că el nu este în stare să aleagă un lucru, nu este în stare să hotărască ceva şi nu este nici în stare să facă faţă la greutăţile vieţii fără ajutorul cuiva, acest om, mai puternic fiind îi este de ajutor de multe ori, până aici este bine, dar dacă acest om ajunge să profite de influenţa pe care o are asupra prietenului mai slab ajungem intr-un punct în care putem spune despre putere ca nu este un lucru bun.

Puterea are ca efect schimbarea peisajului sau poate, din contra, mentinerea lui neschimbata. De exemplu este nevoie de putere ca sa derâmi zidul unei cetăţi (se schimbă peisajul) şi este nevoie de putere ca să determini o mulţime de oameni revoltată să nu devină violentă.

Puterea se poate fura sau da. De exemplu, un numar de persoane îşi aleg un reprezentant care să facă în numele lor anumite treburi (deci primeşte putere) dar o femeie tratată ca o sclavă de soţul ei îşi pierde toată puterea în favoarea soţului (la fel şi un bărbat şantajat de o femeie… ).

Puterea se capătă prin ştiinţă dar şi prin inocenţă. De exemplu, Bill Gates, a fost puternic înainte să aibă foarte mulţi bani, puterea lui statea în ştiinţă, dar sunt mulţi care şi-ar fi trait viaţa mai uşor dacă nu ar fi ştiut unele lucruri (se poate spune ca ştiinţa nu le-a dat putere).

În natură dar şi în mijlocul oamenilor şi animalelor vedem permanent o comparare a puterilor, o luptă între puteri. La oameni vedem încă de la o vârstă fragedă. Copilul are putere asupra mamei, dacă plânge, este băgat în seamă, mai târziu, unii işi arată puterea câştigând la jocuri iar alţii îşi arată puterea cu pumnul.

Puterea este într-un fel ca o valută. Cei slabi visează la bani dar cei puternici visează la mai multă putere. Este bine de studiat în ce ne investim puterea, poate în fiecare seară, ca să vedem dacă merită investiţia, este posibil sa ne risipim tot ce avem.

Din aceste mici exemple, se poate vedea ca puterea este ca un personaj controversat.

va urma

* photo by bovinacowboy.

Despre putere (1)

by Ovidiu Scarlat

Ganditorul

 

Ganditorul de la Hamangia (statueta neolitica) (Istoria Romanilor)

 

Am de mai multa vreme niste subiecte la care tot ajung in gandurile mele. Ma gandesc de exemplu la timp, la valori si poate in special la putere. Nu stiu de ce foarte des ajung sa ma gandesc la asta. Poate este din cauza ca gasesc foarte multe exemplificari, foarte multe situatii carora le-as adauga un tag: putere. Am refuzat inca de la inceput sa ma documentez ca sa stiu ce spun altii despre acest subiect, pentru ca am vrut sa ajung eu pesonal la o concluzie. Poate ca este bine, poate ca nu.

Daca vorbesc despre un lucru, trebuie intai sa-l definesc apoi sa-l explic in amanunt. Sa-i dau o forma, o limita. Sa-l arat pe toate partile pentru a fi inteles cat mai clar. O definitie buna este cea care reuseste in cateva cuvinte sa defineasca foarte clar un termen. O definitie buna este cea care face o sinteza perfecta a tuturor definitiilor posibile.

Numai ca eu o sa fac total invers. O sa incerc sa caracterizez puterea si in final o sa caut o definitie. Din observatiile mele de pana acum, acest subiect este foarte controversat, de unde vine si greutatea de a sintetiza o definitie.

In finalul acestui post, vreau sa va transmit dorinta ca acest studiu sa nu fie un monolog. Astept opiniile oricui cu privire la acest subiect.

Next Page »