Ce ne lipseste?

by Ovidiu Scarlat

Ma gandeam azi critic si autocritic la situatia in care ne aflam si sunt tentat sa folosesc generalizari si sa definesc categorii chiar daca stiu ca nu e cel mai corect (intotdeauna am urat generalizarile).

Ce vreau sa spun defapt? Vreau sa spun ca parca am observat ce ne lipseste noua, generatiei noastre (cei care au acum intre 25-35 ani). Ce ne lipseste? Cred ca ne lipseste (la general vorbind) ambitia, ambitia de a fi primul, ambitia de a face ceva perfect, ambitia de a lupta cu tot ce este impotriva ca sa obtinem ce vrem.

Daca vrem sa ne scuzam singuri putem oricand sa scoatem in fata tot felul de exemple clare prin care sa ne dovedim vitejia si lupta noastra dar cred ca daca am fi cinstiti am recunoaste de cate ori am fost tentati sa renuntam la tot, in loc sa mai luptam.

Am auzit deja o expresie de prea multe ori: “Apai io’mi bag picioarele…” adica las totul balta (“daca e vorba de asa…”), imi strang jucariile si plec. Chiar daca plec la mai rau, plec! Dragii mei, aceasta nu este ambitie. Ambitie este sa reusesti acolo unde toti sunt impotriva ta. Ambitie este sa reusesti sa-i faci pe cei mai multi sa te respecte (nu cu pumnul).

E putin lucru sa mergi impotriva valului? Nicidecum!

Cand ma gandesc la ambitia pe care au avut-o unii despre care tot mai aud din cand in cand, oameni care au fost lipsisti de multe lucruri necesare. Au fost alte vremuri, e drept, daca aveau doua perechi de incaltaminte erai bogat! Dar sunt oameni care in acele vremuri au facut o scoala cu multa ambitie. Ma gandesc la aceasta ambitie ca la o putere care vine din interior si care te impinge sa lupti, sa studiezi, sa inveti, sa te adaptezi si sa treci peste esecuri.

Cati mai sunt acum cuprinsi de asemenea ambitii. De dorinta de a schimba lucruri gresite (nu ma refer aici la dorinta invariabila care exita in om de a incerca sa-l schimbe pe cel de langa el in sensul in care sa-i fie lui cat mai bine), comparabila de exemplu cu lupta periculoasa pe care au avut-o unii medici ca sa schimbe obiceiuri stravechi care ajutau la transmiterea bolilor letale (ingropau mortii chiar in malul baltii de unde se alimentau cu apa, astfel apa era infestata).

De cele mai multe ori poate suntem manati de teama, de teama de a nu “pica” la examen, de teama de a nu fi dat afara din seriviciu, etc.

Marea diferenta este ca energia care vine prin teama se arde repede, uneori poate sa “explodeze” pentru ca de multe ori scapam lucrurile de sub control.

Energia care vine din ambitie (pozitiv vorbind) este ca o benzina care curge in mod constant si care este controlata asa cum trebuie ca sa nu provoace explozii. Poti sa lucrezi ani de zile la un proiect si sa mai ai inca rabdare sa continui pentru a obtine ce ti-ai dorit.

Ce se poate face? Ce “medicament” trebuie sa luam ca sa acoperim aceasta lipsa? Aceasta-i intrebarea.