Nu inteleg….

by Ovidiu Scarlat

Azi am am avut un laborator la facultate si treburile au descurs in felul urmator: verificarea prezentei si apoi ni s-au dat niste carti din care a trebuit sa conspectam fiecare lectia curenta. Asa… apoi a urmat un timp in care profesorul (nu are titlul univ. de prof.) a stat pur si simplu si s-a uitat pe pereti. Deci aproximativ 2 ore le-a petrecut impreuna cu noi uitandu-se pe pereti.

Vreau sa trec peste treburile care tin de didactica, nu pentru ca n-ar fi importante, dar stau si ma gandesc, cum este posibil ca sa stai pur si simplu 2 ore fara sa faci nimic… macar daca citea o carte sau o revista… mie nu-mi ajunge timpul sa fac tot ce-mi doresc, sa citesc tot ce as vrea (mai citesc in pauze… :D) si el are timp sa se uite pe pereti… acum in momentul in care se formeaza el ca profesor… acum in momentul in care ar trebui sa acumuleze mult si … de ce nu… sa propuna reforme. Uff, stai ca merg prea departe… e prea mult pentru el sa se gandeasca la reforme… pentru el e bine asa cum e… somn usor!

Dar mie totusi imi pare rau ca pierd timpul mergand la acel laborator care ar fi putut fi interesant, care m-ar fi ajutat cu adevarat nu sa aflu lucruri noi ci sa le acumulez… dar nu se poate… trebuie sa fac treaba asta singur.

Pentru calmarea indignarii, s-auzim: L.W. Beethoven - Emperor Concerto. La pian si dirijor Friedrich Gulda.

[youtube]OJ8NJLEH0_k[/youtube]


Rss Commenti

5 Commenti

  1. Si mai ales ca era LABORATOR, unde se presupune ca “rezolvati probleme”! dar oricum, e de neacceptat. Si parca vad ca astfel de profi sunt cei mai longevivi, pentru ca se conserva bine.

    #1 Ionuka
  2. da….

    #2 Ovidiu Scarlat
  3. Si eu am avutun astfel de specimen ca profesor: si cur si seminar.
    La seminar ne dadea sa facem un programel iar el privea in gol.
    La curs copia efectiv dintr-o carte de pe catedra. La un curs a fos “faza anului”: Era vorba de un curs de limbaje de programare: C. Copie gagiu un program de vreo 12-15 linii si la un moment dat se da in spate si zice:
    - In programul de pe tabla este o greseala: care.
    Ne-am gandit vreo zece minute, toti cei vreo 20 prezenti la curs. Nu ne-am dat seama.
    El zice razand si punand mana pe randul 5-6:
    - Aici am copiat gresit, am sarit un rand din carte. Completati cu acest rand.
    In 1998 se intampla faza.

    #3 rast
  4. tragic-comic… si dureros in acelasi timp

    #4 Ovidiu Scarlat
  5. Mi-a ramas in minte o propozitie scrisa de tine “mie nu-mi ajunge timpul sa fac tot ce-mi doresc” si o compar cu persoanele cu care m-am “conversat” cativa ani. Multi sunt ca acel prof., chiar daca isi doresc cate ceva, stau si nu fac nimic… asteapta sa le cada de undeva din cer.
    Ca sa fiu scurt, ma uimeste lispa de interes, de motivatie… de a face ceva, chiar de a citi ceva. As putea numi, starea majoritatii oamenilor, blazare.
    Osho. care este considerat un mistic, dar care a fost un fin observator al psihismului omului, zicea: “omul moare pe la 30 de ani si este ingropat la 70″. Cred ca la acest lucru se referea prin ceea ce el denumea “moarte”: la o lipsa de interes pentru viata… pe oamenii ii intereseaza doar “haleala, pileale si tavaleala”. Dar oare viata, frumusetea vietii, la asta se reduce?
    Credeam ca blazarea este un atribut al celor ce lucreaza la stat: leafa mica, etc… dar am ramas uimit ce am gasit pe net: multe articole scrise de psihologi care discuta despre lipsa de motivatie a tuturor angajatilor, chiar si a celor din sectorul privet.

    #5 rast

Lascia un Commento