Arthur Rubinstein
by Ovidiu Scarlat- Published:October 17th, 2006
- Comments:4 Comments
- Category:Google Video, YouTube, cultura generala, frumos, muzica, remember
Sper ca nu o sa va suparati ca v-am “bombardat” azi cu post-uri si cu YouTube Videos. Dar chiar nu ma pot abtine sa mai pun inca unul :).
L-am gasit pe Arthur Rubinstein intr-o inregistrare mai recenta si de o calitate mai buna (Concertul nr. 2 pentru pian si orchestra de Chopin, incomplet din pacate).
[youtube]E2zAHVi0kyg[/youtube]
El este socotit unul dintre cei mai buni interpreti ai lui Chopin. E fantastic cu cat calm, cu cata simplitate canta opera lui Chopin, spre deosebire de Glenn Gould, care desi este socotit un geniu (nu zic ca Arthur Rubinstein nu este). Glenn Gould are un stil de a canta atat de dramatic, se transnpune in ceea ce canta atat de profund incat arata foarte clar ca nu-l intereseaza deloc auditoriul. Ei bine, acest stil mie nu-mi place. Prefer sa nu-l vad, chiar daca canta perfect, prefer sa nu-i vad fata schimonosita si figurile. Poate ca e nedrept sa vorbesc despre Glenn asa, dar aceasta e opinia mea si asa definesc eu asteptarile mele cu privire la un interpret.
As vrea totusi sa fac o paranteza, legat de acest subiect, cred ca o alta extrema este cantatul mecanic, ca un robotel. Uitati aici ce a compus John Cage, renumita 4′33”, pentru a sublinia exact acest lucru.
Later edit
Am gasit pe Google Video un alt film cu Arthur Rubinstein:
[googlevideo]8331593203436318453[/googlevideo]


4 Commenti
Frumoasa interpretare a lui Chopin. Ma bucur ca nu te lasi dus de valul majoritatii si ai incredere in propriul auz
In ceea ce-l priveste pe Glenn Gould, parerea mea este ca a facut cariera tocmai pentru ca este un freak (si imi pare rau ca trebuie sa o spun - n-o sa-ti placa - Fritze Gulda la fel…)
Este adevarat ca si Fritze Guilda vrea sa fie foarte expresiv si … de ce nu, cred ca vrea sa socheze putin prin teatrul pe care-l face. Nu cred ca este nevoie sa te ridici de la pian pentru a dirija… doar 2-3 secunde… e suficient sa ridici putin ochii si mainile si sa imprimi o stare de siguranta orchestrei… ca lucrurile o sa mearga bine pana la sfarsit…
“cintatul mecanic” este o boala frecventa a orchestrelor (colectiv, de) sau corurilor - boala de grup. Situatia se schimba cind e vorba de ansambluri “private”, care nu isi iau salariile de la primarii.
Gould este un sociofob, isi bazeaza cariera pe inregistari. Comod, intr-un fel, tracul concertelor a facut multe victime (Richter). In plus, temperamentul lui Gould e mai aproape de Bach, de angrenajul ritmic contrapunctic, decit de compozitiile romantice.
Bach este un compozitor foarte sentimental! Gould este un freak, cu scaunelul si cu igluul lui, al carui singur merit real este acela de a fi initiat, prin tehnica lui speciala, un nou timbru sonor, percutant, care aminteste vag (foarte vag) de clavecin.