O imagine a maturitatii

by Ovidiu Scarlat

Eram azi in masina si am vazut un copil mic care ii spunea mamei sale tot ce vedea, “am ajuns la gara”, “pe aici trece trenu’”, “pe aici merge autobuzu’”, “uite gara” etc.

Cu trecerea timpului ajungem sa nu mai spunem tot ceea ce vedem. Lucrurile sunt descoperite deja, nu trebuie sa mai spunem “uite un bloc turn”. Este o dovada de maturitate.

Acest algoritm de gandire (daca e bine spus) se poate aplica pe toate laturile vietii. Cred ca este o dovada de maturitate cand cineva stie sa taca, sa nu spuna tot ce vede. Si nu ma refer acum la ascunde niste lucruri care trebuie spunse dar sunt multe lucruri care nu aduc nici un folos daca sunt spunse.

Sa analizam putin, cum ar fi ca eu sa merg pe strada cu tine si sa-ti spun: “uite o masina”, “merge pe strada”, “uite o casa”, etc. Exact aceeasi senzatie este determinata de cel care nu stie sa taca.

Legat de acest subiect, am citit in ultimul timp undeva, dar nu mai stiu unde, despre faptul ca cea mai sigura metoda de a-i face pe altii sa nu aiba incredere in ceea ce spui este ca sa-ti dai cu parerea despre orice lucru ca si cand ai fi cel mai mare specialist in domeniu. Una este sa spui: “nu stiu prea bine cum e mai bine, dar din informatiile pe care le am treaba este cam asa… “, si alta e sa spui: “bai nene, fa asa cum iti spun eu… asa si asa, iti spun eu ca asa-i”.

Dar sa ma intorc la ceea ce am spus prima data. As putea sa dau si un mic exemplu. Sa zicem ca vezi un apropiat, si observi ceva din intimitatea lui, poate un lucru de care-i este rusine, un lucru despre care sigur nu vrea sa discute. Mergem mai departe si spunem ca el a realizat ca tu stii. Dar tu te porti ca si cand nu ai aflat, nu spui nimic, si uiti. Cred ca aceasta este o dovada de maturitate. Exempele pot fi nenumarate. Sunt atatea ocazii in fiecare zi in care putem sa tacem…

P.S. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nu vreau sa spun ca un om matur este acela care nu-l auzi deloc vorbind, din contra, o vorba spusa la momentul potrivit este iar o dovada de maturitate.

Ce poate sa faca stabilitatea…

by Ovidiu Scarlat

· Ford se muta in Romania Evenimentul Zilei, Razvan Costache, (23 sep 2006)

· Noile masini Renault vor fi proiectate in Romania Evenimentul Zilei, Alexandru Gugoasa, (22 sep 2006)

· BOS Automotive isi extinde activitatea in Romania si Ungaria HotNews.ro, M.C., (21 sep 2006)
Ma insel?

Photoshop sau nu?

by Ovidiu Scarlat

Inainte:

Photoshop sau nu?

Dupa:

Photoshop sau nu?

* Peisajul este din Buzau de la vulcanii noroiosi, nu se vad vulcanii pentru ca poza este facuta de pe ei. O sa public si poze cu vulcanii intr-una din zile. ;)

Ce mai cauta poporu’ pe Google…

by Ovidiu Scarlat

E cam trist sa vezi uneori ce cauta oamenii pe Google…

Cautari pe Google...

Acum cateva zile am observat ca “unu’” a ajuns la Gradina cu doi nuci dupa ce a cautat pe Google “cum pot sa lucreze in crima organizata?” (asa cum se poate vedea si in imaginea de mai sus. Trist!

… a inceput scoala

by

dupa tot tambalaul aparut in “scoala” romaneasca, totusi a inceput scoala. nu peste tot, si nu asa cum ar fi trebuit, dar… a inceput. nu aveti in minte anumite detalii ai vechilor “15 septembrie”? detalii de miros, culoare si sunet? ei bine, eu am. si atat de clar sunt intiparite in minte incat nu poate trece 15 septembrie fara sa “retraiesc” emotiile de odinioara si pe care imi face placere sa le destainui. putine in scris, dar enorme in mine.

imi amintesc asa de clar ca nu puteam manca deloc in acele dimineti. stomacul imi tremura, pur si simplu. cand ieseam din casa aerul era umed si racoros iar strazile aglomerate, in neconcordanta totala cu precedentele dimineti pustii de vacanta. galagie, povesti si grozavii de vacanta in fiecare grupulet de simpatie, autobuzele foarte aglomerate, tiganci la colturi cu buchete de toate felurile. scoala era mereu aceeasi, doar putin mai vopsita si mai mica. in fiecare an era mai mica. clasa era mai mica. bancile erau mai mici iar pe ele ne asteptau, fara exceptie, husele portocalii facute de mama lui Paul. parchetul din clasa era in fiecare an lustruit si curat dar nu tinea decat o luna asa. uneori tablele erau noi, cu dungi rosii, ca sa scriem drept.

invatatoare era neschimbata, in fiecare an. aceeasi fata zambitoare, de batrana inteleapta care vrea sa ne impartaseasca mici secrete in fiecare zi. imi amintesc de ochelarii ei fumurii, de inelul cu rubin de la mana stanga, de parul grizonat, mereu aranjat, hainele foarte feminine, extraordinara dna Vede. am fost penultima ei generatie. si acum mai pastrez legatura cu ea, desi m’am mutat la sute de kilometrii de ea. acelasi glas cald, patrunzator si dragastos. incredibila dna Vede.

dar timpul a trecut repede de tot. a imbatranit. am incercat sa o sun zilele acestea si nu raspunde nimeni. statea la o casa veche, intr’o curte cu castani, in cartierul si mai vechi de la poalele muntelui. intr’o zi, ani dupa ce am terminat scoala, am trecut pe la ea. am stat pe terasa, la o cafea, intr’o liniste ce parca nu dorea sa deranjeze amintirile atat de frumoase. cu cat simt ca sunt mai vechi aceste amintiri, cu atat imi dau seama ca… am “imbatranit” si eu.

datorita ei, aceste amintiri sunt ca un loc caldut si linistit in care ma pot intoarce oricand simt nevoia. si simt.

a inceput scoala…

A venit toamna…

by Ovidiu Scarlat

Drajii miei, iaca c’o vienit tuamna. Vine aşie pie niesimţite. Numa’ ce miergi o ţâră prin târg şi viezi castanii că se leapădă de frunzăriş.
Toamna in Gradina Botanica - Iasi

Şi de atâta lepădare, numa’ foşnet dragă, numa’ foşnet… de-i zişie ăia cu carte r o m a n t i c.

Toamna in Gradina Botanica din Iasi

Da’ tot îi fain, că mai îs flori să pun după ureche să mă duc la mîndra mié.

Flori in Gradina Botanica din Iasi

O vienit tuamna pie nesimţite… abia aştept să vină vara…. :)

Dosar-ancheta despre bloguri in revista Cultura

by

Am primit linkul asta pe mess de la o cunostiinta. Puteti citi aici.