Human trafficking
by Ovidiu Scarlat- Published:August 24th, 2006
- Comments:17 Comments
- Category:I love people, bulina neagra, critică, ganduri, lumea de azi, remember, trist
Tocmai am terminat de vizionat filmul Human trafficking (despre film aici, aici, aici si aici) si efectiv am simtit ca nu pot sa nu scriu despre el cateva cuvinte. E un film foarte socant… Este povestea a 800.000 de persoane care sunt traficate anual in toata lumea… dar daca ne gandim si la cei care au fost apropiati persoanelor traficate… ajungem la un numar imens de persoane care sufera in urma traficului cu fiinte umane (afacere socotita cea mai profitabila, dupa traficul cu droguri).
Dupa ce vezi un astfel de film parca realizezi mai mult cat trebuie sa te bucuri ca cei dragi sunt aproape…
Cati oameni sunt pregatiti sa lupte, sa-si puna viata in pericol, impotriva traficantilor? Observ ca parca ne pasa destul de putin de suferinta celui de aproape… stiu ca n-as fi in stare sa ma lupt pentru a anihila o astfel de retea… e rusinos, I know. Imi amintesc acum ca acum doi ani am gasit in posta o citatie, era pe numele unei vecine (plecata de ceva timp in Spania), era chemata la proces in calitate de victima, intr-un proces de trafic de fiinte umane, groaznic. Il cumosteam pe copilul ei si pe sotul ei. Acum au plecat din tara, dupa cate stiu, locuiesc in Spania. E trist. Oare mai poate deveni om o persoana care a fost sclav sexual cativa ani? E groaznic sa ai senzatia ca oricat te-ai spala, tot esti murdar. E groaznic sa stii ca orice ai face nu poti sa scapi de HIV si alte boli…
Cred ca un asftel de film ar trebui sa fie pus ca vizionare obligatorie in scoli. Primul pas ca sa nu ajungi o victima este sa stii sa te protejezi singur.
Cineva spunea ca dupa ce vizionezi acesti film, vei sterge toate filmele porno din calculator. Eu nu am ce sterge, dar cred ca pornografia este o boala serioasa. Cel mai trist este ca nu este recunoscuta. De aceea nu se cauta un tratament. Oamenilor le place sa fie inselati, sa fie minititi. E trist, dar asa este. Oare cum poti sa te uiti la niste poze, filme etc, daca stii ca acea persoana este foarte posibil sa fie o victima a traficului sau a unui santaj? Cred ca este o colaborare la crima pe care o fac acei oameni.
Toate acestea, fac din oameni niste frustrati, niste sclavi care sunt dispusi sa plateasca enorm pentru a avea parte de niste placeri care nu pot decat sa te scarbeasca. O placere sa calci in picioare demnitatea altui om? Asta nu este boala? Ba da! E boala grava!
17 Comentarii
Da Ovidiu, este socant sa vezi ce se intampla. Nu am vazut filmul dar stiu ce face din oameni traficul. Despre fenomen este mult de spus, foarte mult. Intr-adevar este una din cele mai profitabile afaceri din cadrul crimei organizate, asa cum ai spus, dupa arme si droguri. Dar asta pentru ca exista cerere. Este o afacere ca oricare alta, in care exista cerere si oferta. Este trist dar sclavia nu a fost abolita, ea exista intr-o forma moderna ca trafic de fiinte umane. Vitimele sunt vandute si revandute, pretul lor creste de la traficant la traficant, de la zona la zona.
Tu spui cum poate cineva sa se uite la materialele pornografice stiind ca persoanele respective sunt victime. Who cares?? Crezi ca pe consumatorul de sex il intereseaza, el are doar nevoi si satisfacerea lor vine pe primul plan, obiectul cu care si le satisface conteaza prea putin.
Materiale despre trafic exista in scoli, au fost organizate de cativa ani incoace seminarii pentru instruirea profesorilor, chiar si Biserica a organizat seminarii pentru preoti dar stii de ce te lovesti in demersuri de acest gen? De mentalitatea ‘asta nu mi se va intampla mie’ iar pana asta se va schimba multe persoane vor mai fi traficate.
Cat despre reactii este ca si cum vedem o scena dintr-o casa cu perdelele netrase. Inauntru are loc un abuz si ca trecator poti merge mai departe fara sa te afecteze ce ai vazut, poti sa te opresti frustrat ca nu ai cum sa schimbi nimic dar poti si incerca sa inti in casa respectiva nestiind ce te asteapta si sa faci ceva, sa ajuti. Unii pot, altii nu, trist e ca unii nici nu se gandesc ca ar putea interveni si schimba ceva.
eradane: “consumatorul (de sex)(…) are doar nevoi si satisfacerea lor vine pe primul plan, obiectul cu care si le satisface conteaza prea putin.”
toti suntem consumatori de anumite produse. stim de unde vin? cine le’a facut? provenienta multor lucruri folosite de noi in viata de zi cu zi este de natura sa ne infioare.
stii ca tricoul de pe tine este facut pe un vapor, de niste “sclavi” chinezi, mongolezi, ucrainieni? ca paltonul de asta iarna este realizat in conditii inumane de catre niste femei “sclave” care muncesc cu 30$/luna, intr’o sura insalubra? ca telefonul mobil pe care il folosesti este produs in nu stiu ce tara unde niste “sclavi” lucreaza cate 20ore in catacombe? ca ciupercile conservate pe care tocmai le’ai gatit sunt munca insangerata a unor “sclavi” ce nu au o alta alternativa? ca banii proveniti din carnea pe care o consumi, alimenteaza mafia locala, spala banii proveniti din droguri si ingrasa oameni ce ucid si ranesc de placere? ca localul in care iti bei cafeaua in fiecare dimineata ascunde de fapt marsaviile unui tiran? ca cea mai buna pizza pe care o comanzi reprezinta sudoarea unor bucatari “sclavi” ce muncesc sub teroare pana cad din picioare? ca domnisoara, cu fusta extrem de scurta, cu picioare lungi si frumoase, cu un zambet fermecator, care tocmai ti’a adus comanda la masa este torturata fizic si psihic de catre un “patron” idiot, mafiot de cartier?
lipsa de interes, impasivitatea cu care societatea asista la toate aceste lucruri ne fac “sclavi”.
vizionati Baraka si veti intelege mai bine cat de “sclavi” suntem. eu, tu, el…
Tudor - de acord cu tine, suntem sclavii confortului si ai consumatorismului iar toate situatiile expuse de tine nu fac altceva decat sa confirme ca pe tine, pe mine, pe majoritatea ne intereseaza prea putin cu ce ne satisfacem nevoile si mai mult actiunea in sine. Cum crezi insa ca am putea controla totul asfel incat situatiile descrise sa nu mai aiba loc? In cele din urma aspectul economic este mai important decat cel uman. Mana de lucru analfabeta, abuzata, fortata inseamna in balanta afacerii respective o resursa ieftina lucru care face ca profitul sa fie mai mare. In atare conditii patronul mongolezilor si chineziilor de pe vapor, al femeilor din sura insalubra, capii mafiei locale, tiranul si patronul cafenelei de cartier vor alege calea usoara… exploatarea celor slabi, din pacate ajutati de ignoranta noastra.
asa este. te gandesti la ce ar trebui facut? ai vre’o solutie?
sunt interesat. eu m’am tot gandit…
daca esti interesata de mai mult, nu doar ceva superficial, iti pot imprumuta un DVD cu Baraka, in caz ca nu ai de unde sa faci rost si nu l’ai vizionat pana acum. merita.
astept solutii.
pentru ca totusi, se poate schimba, cate ceva, din cand in cand!
Nu l-am vizionat si m-a intrigat inca de cand am citit primul tau comentariu si mentiunea legata de el. Sunt momente in care un cuvant, un fosnet sau un acord declanseaza ceva. Cautand pe firul unor astfel de intamplari am descoperit lucruri surprinzatoare care mi-au aratat si o altfel de perspectiva.. Asa ca da, apreciez si accept oferta, multumesc.
Cat despre ce putem face cred ca schimbarea incepe cu fiecare din noi, totul este sa avem perseverenta de a continua indiferent de cei din jur. De gandit ma tot gandesc dar nu sunt insa convinsa ca putem schimba ceva la nivel macro, acolo unde schimbarea adevarata ar trebui sa aiba loc. Poate insa ca schimband cate ceva in noi si in cercul nostru determinam o alta schimbare in alta parte. Stii ‘Pay it forward’?
Solutiile pot fi punctuale legate de efecte asa cum sunt programele de protectie a victimelor traficului sau legate de cauze precum campaniile de prevenire si constientizare a pericolului muncii fortate si traficului, programe de educare si conversie profesionala, pedepsirea si a consumatorului de servicii pornografice (se intampla deja in Danemarca mi se pare) nu numai a celui care ofera. Sunt doar cateva exemple dar hei! primavara incepe cu o floare
Ovidiu am papat primele nuci din gradina azi.
Nu`ti spun ce bune au fost.
Se vede ca ai ingrijit bine gradina.
Tnx.
Pupik.
te mai astept pe la noi!
Dragi gradinari, ma uit de catva timp prin gradina voastra si de data asta m-am gandit sa sar gardul si sa va las si eu ceva nuci, pentru ca subiectul este cat se poate de important.
Oamenilor le este frica de ceea ce nu pot intelege, in plus le este frica si de uratenie, de aici tendinta de a normaliza totul. Daca ar fi altfel, nu ar mai exista razboaie si nici crima organizata. Dam drumul la televizor, ne uitam la stiri nu vedem decat catastrofe peste catastrofe. Una dintre ele ar fi de-ajuns sa ridice toata omenirea in picioare, sa protesteze, asa s-ar putea schimba lumea, dar nu este posibil. Ni se ofera la tot pasul ocazia de a face cunostinta cu diferitele fete ale “raului”, si in acelasi timp ocazia de a “face ceva” dar cati dintre noi trec testul? Tin minte ca odata, in drum spre scoala (aveam 14 ani) am vazut o femeie iesind din scara unui bloc, cu rochia sfasiata pe care si-o strangea in jurul corpului, fara pantofi si plangand. A fost un soc, inconstient am intors privirea si am grabit pasul. Din fericire s-a gasit cineva sa-i puna haina lui pe umeri si sa o intrebe ce s-a intamplat, cineva care a putut trece peste socul urateniei si suferintei si a luat initiativa, dar din restul de gura-casca jumatate se holbau, iar cealalta jumate (din care faceam si eu parte) isi luasera talpasita. Nu e ingrozitor?
Pe de alta parte, sunt si eu de parere ca totusi, ceva-ceva se poate schimba, numai ca fiecare dintre noi are nevoie de anumite impulsuri la timpul potrivit. Mi se intampla in ultima vreme foarte des sa ma gandesc in stilul “ce-ar fi daca…” la amicii mei. Oameni cu care ma inteleg bine, cu care ies in oras, ma distrez, barfesc sau discut serios despre cate-n luna si-n stele, cum ar reactiona ei intr-un regim totalitarist, sa zicem ca ne-am intoarce in timp prin anii ‘30 sau ‘40, sa zicem ca Hitler ar ajunge la putere si ar incepe “curatenia” cu evreii, cu handicapatii, homosexualii etc. Cati dintre prietenii mei ar protesta, cati ar fugi, cati ar tolera si cati ar fi de acord? Cum as reactiona eu? Pe vremea aia cei mai multi au refuzat sa creada in genocid, de aceea a si fost posibila o asemenea tragedie. Si in zilele noastre este la fel. Dar cei cativa care tin ochii deschisi pot schimba cate ceva, numai ca din cauza ca sunt putini, schimbarea se produce incet, dar se produce. Voi ati schimbat deja ceva, prin faptul ca ati tinut neaparat sa vorbiti despre acest film, cei care ajung pe blogul vostru il pot recomanda mai departe, daca lucreaza in invatamant cu atat mai bine, asta nu va anihila traficantii dar cu siguranta va deschide cateva perechi de ochi. Acesta este unul dintre impulsurile de care vorbeam: oricine stie ca exista trafic de fiinte umane, dar pana nu vede un astfel de film nu-si face ganduri prea multe.
Multe salutari si felicitari pentru blogul vostru inteligent si sensibil, Alina.
Salut Alina! Iti multumesc pentru comentariul tau. A venit chiar dupa ce am vazut filmul Lista lui Schindler. Este asa cum spui tu, oamenii nu erau constienti ca este genocid. Nici macar multi dintre evrei. Este o scena in care o femeie mai in varsta, in timpul unei discutii despre zvonul ca la Auschwitz urmeaza sa fie gazati si apoi incinerati, spunea: “ei au mare nevoie de noi, suntem importanti pentru ei… sa le muncim… nu ne-au adus ei pana aici ca sa ne omoare…” si apoi a zambit si celelalte femei au ras de “prostia” pe care a spus-o cea care venise cu stirile.
Spuneai ce am face… uite, un om ca Schindler a stat impreuna cu criminalii cu speranta de a salva cateva vieti. Dar e clar ca cei mai multi oameni o sa fie inconstienti de ce se intampla. In ceea ce ma priveste… nu stiu ce as face. Poate ca as pleca din tara. Schimbari care afecteaza un numar mare de oameni sunt generate de oameni cu putere, de cei care sunt in politica. Un NIMIC ca mine care nu doreste viata politica nu ar putea decat sa fie un ridicol daca ar incerca sa se opuna unei isterii de genul celei generate de Hitler si ai llui.
Ar fi multe de spus, dar nu reusesc acum sa ma concentrez astfel incat sa asez toate ideiile care le am intr-o forma cursiva, asa ca ma opresc aici.
Numai bine!
imi place comentariul Alinei; si multumesc, Alina, ca ai trecut si pe la noi.
comentariul tau imi aduce in minte notiunea de erou. nu unul care salveaza statuia libertatii de o invazie extraterestra sau unul care face imense si fabuloase planuri militare pentru a localiza si anihila virusul imprastiat de “nenoricitii” de rusi.
eroul este cel pe care il vedem in fiecare zi, pe strada: ca intinde mana sa ajute o batranica la coborarea din tramvai, ca’i cara sacosele incarcate de la piata, sau, precum ai spus tu, cel care acopera umerii unei nenorocite si “batute de soarta”.
in multe ocazii, fiecare dintre noi este erou. fara surle si trambite, fara epoleti si onoruri. dar cu multumire in sine.
putem fii eroi. doar sa vrem
Da, asa cred si eu!
Alina - de acord cu comentariul tau insa din proprie experienta iti spun ca din pacate nici macar filme cu povestile reale ale victimelor nu reusesc sa miste foarte multe in constiinta tinerelor. Nu am vazut filmul, incerc sa-l caut, as vrea sa vad din ce perspectiva este facut, dar cunosc multe despre trafic, este domeniul in care lucrez de cativa ani.
Am spus din pacate mai devreme si ce este trist e ca uneori am senzatia ca a avut loc o desensibilzare la rau. Si asta nu e valabil numai la trafic ci si la celelalte probleme sociale: cersetorie, vagabondaj, violenta domestica etc. Trecem nepasatori, nu ne mai ating, nu mai reusesc sa produca o reactie in noi, reactie care sa ne indemne sa actionam pentru ca suntem asaltati de prea mult rau. Tocmai de aceea, eroul de care vorbeste Tudor, cred ca este mai de apreciat. Pentru ca reactioneaza.
Pesimismul e elegant, dar neconstructiv. Ai spus chiar tu, ca desensibilizarea la rau se produce pentru ca suntem expusi la prea mult rau. Sunt perfect de acord. Dar exista impulsurile de care vorbeam (si de care vrobeai de fapt si tu), unde constiinta noastra are ocazia sa treaca testul. Impulsurile pot fi diferite, depinde de noi, de ceea ce avem noi nevoie sa intelegem. O femeie batuta de barbat la ordinea zilei are nevoie sa invete ca asa ceva nu este normal, un om care trece pe langa “aurolaci” pe strada are nevoie sa invete ca si ei sunt oameni, nu bestii. Un film are cateodata puterea de a te scutura intrucatva, indiferent daca este Lista lui Schindler, Children Underground, sau pur si simplu un film in care caracterul negativ o ia pe coaja. Fiecare dintre noi are nevoie sa invete ceva, ce facem cu invatatura asta este alegerea noastra. Putem alege sa adormim la loc sau putem sa alegem sa schimbam ceva. Ajutorul pe care il oferim trebuie sa ne stea in puteri. Mie imi este posibil sa le dau apa sau mancare cainilor de la bloc cu care m-am imprietenit, imi este chiar posibil sa-i duc pe toti la veterinar sa-i sterilizeze, imi este posibil sa-mi cheltuiesc 2 minute din pretiosul timp si sa-i cumpar o bucata de pizza unui aurolac, in loc sa-i dau bani sa scap de el. Pot sa-i car plasele unei batrane. Nu pot opri traficul de fiinte umane dar pot macar trimite filmul unui prieten care lucreaza la scoala nr. cutare, sau il pot imprumuta parintilor elevilor mei particulari. Daca as avea mai multa putere, as putea mai mult. Uite, Rüdiger Nehberg a reusit, prin puterea convingerii, sa opreasca in foarte multe zone ale Africii de Nord traditia mutilarii genitale a femeilor. Nu e fantastic? Cineva sau ceva trebuie sa-i fi deschis si lui ochii pe vremuri, ca doar nu era erou din fasa.
vreau si eu o copie dupa acest film… s-ar putea sa am nevoie de el intr-o actiune de prevenire a traficului (la un ong).. ma poate ajuta cineva cu un CD?
Imi pare rau, in ceea ce ma priveste, nu am cum sa te ajut…
am vazut aseara filmul pe Tvr 2 , nu pot sa spun ce gust amar mi-a lasat !
si mie!