Sa fim sau sa nu fim copii?
by emylia- Published:August 14th, 2006
- Comments:8 Comments
- Category:I love people, ganduri, imi place sa visez, principii de viata
Ce este copilaria ? Ce inseamna ea pentru fiecare om ? Cand incetam a fi copii ? Sunt doar cateva intrebari pe care mi le pun. Mi-as dori enorm de mult sa gasesc raspunsurile adecvate si care sa ma multumeasca intr-un fel sau altul…insa nu le gasesc.
Copilaria…e o amintire in fiecare suflet, o amintire frumoasa sau rea…de cine depinde aceasta ? Daca e o amintire frumoasa…de ce s-a terminat asa de repede ? Iar daca este una rea…oare de ce a fost asa ? Mereu intrebari…
Suntem oare copii si atunci cand suntem « mari » ? Stiti care mi-ar placea sa fie raspunsul ? « Da »…oare asa este ? Multi spun ca asa ar fi…cine mai stie ? Copilul din mine a incetat a mai spera ca mai poate iesi la suprafata, desi incerc in fiecare zi sa-l conving sa iasa. Mi-as dori sa fiu copil, insa nu acel copil care se joaca…mi-as dori sa fiu un copil « mare »…insa mereu ma lovesc de ceva…de raceala celor din jur…iar acei care vad in tine un copil, nu te iau in serios. E rau sa copilaresti ? Sau copilaria este destinata numai unei anumite varste ? De ce ne-ar interesa parerea celor din jur ? Traim totushi intr-o societate care catalogheaza si stie foarte bine sa te puna intr-un loc pe care cica il meriti. O fi asa ? Cine stie ? Sunt doar un copil…doar un copil…
(Poate e din cauza faptului ca mi-as dori sa vad oamenii mult mai copilarosi si mai veseli, nu morocanosi si napustiti de probleme. As vrea sa-i vad uneori ca-si dau silinta sa zambeasca si sa se alinte cate putin, detasandu-se de cele din jur. Poate e si din cauza ca vreau sa lumea din jur sa ma lasa sa fiu copil…nu-mi place ideea de a fi cu picioarel pe pamant…ma infricoseaza….Si poate si din cauza ca asa e firea mea…Sper sa nu va fi facut o impresie proasta… 
)
8 Comentarii
bai, bai, fii serios bai…bai, stai calm…ce-o sa zica lumea ? bai, parca ai 2 ani…bai, ai 2 ani ? ce naiba?!
e o avalansa in ceea ce spui si o “usoara” miscare brawniana eu zic asa:
“nu te opreste nimeni sa fi nimic si sa ramai ce vrei…asa ca este alegerea ta sa fi etern copil sau nu … ce legatura au ceilalti cu ceea ce vrei tu sa faci?”
In fine, astea fiind zise…
s-auzim de bine…
marius? cum sa am doi ani? La 2 ani…nu poti sa scrii….:) deci, cu siguranta nu am 2…:) multumesc de calduroasa primire
si sa ne mai auzim….vorba anabelutei…”cu bine” 
raspunsurile la aceste intrebari au sa vina, pe rand, incet-incet. intr-un coltisor al sufletului fiecare dintre noi isi pastreaza copilul din el, just in case, sa aibe omul de unde sa-si traga energie in caz de furtuna. cand eram copii, nu eram asa ingrijorati, impovarati, indatorati. si poate de aceea, uneori simtim nevoia sa ne simtim iara liberi, ca atunci…
” De ce ne-ar interesa parerea celor din jur ? ” - depinde cine e in jur… e important sa facem o selectie si apoi sa ne pese. ca daca stai sa-i asculti pe toti, nu ajungi departe. “lasa lumea sa vorbeasca, asta-i rostul ei” - era un cantec (de ce oare ma urmareste cantecul asta de cateva zile?) .
ei, bine-a fi. totul e sa luam fiecare zi in parte si sa ne ocupam de ea, cea prezenta. nu de cea de ieri, nu de cea de maine. de cea de azi, de acum - in this very moment…(si asta am mai zis ieri, ah…imbatranesc, incep sa ma repet! help!)
sa auzim de bine
da, poate e asa cum spui tu…insa vezi tu? nu totdeauna reusesti sa faci o selectie cat mai buna. Copilului din tine i se interzice uneori sa iasa afara…cum? prin anumite circumstante, in care viatza te pune sa stai in picioare si sa o infruntzi.
nu stiu! uneori am impresia ca ma invart intr-un cerc de cuvinte si ganduri. cand am sa reusesc sa le opresc…nu stiu…
draga Emylia, sa incepem cu… inceputul: copilarie frumosa/urata! atat de relativ. personal, am avut o copilarie infernala, grea, imposibila. dar stii ce? a fost frumoasa. foarte frumoasa. am invatat multe, si repede. nu vreau sa fi fost altfel. noi suntem cei care ne punem bariere si standarde de frumusete, placere, nevoi. daca tanjesti dupa o vila pe Coasta Californiei si un Jaguar, vei fi nefericita mereu. daca ele vin cu timpul, ca “raspuns” la alegerile si munca depusa, asta este altceva.
daca gasesti multumire in orice (cat de mica) implinire, vei fi fericita. daca vezi ce’ai invatat din copilarie, si ce a fost placut, vei fi multumita de copilaria ta. apreciaza momentele grele, care te’au maturizat. asta’i si scopul copilariei, sa invatam sa traim in “junlga”. si sa supravietuim.
cand putem fi copii? ei bine, cu siguranta in unele momente nu este deloc indicat sa fi copil (ma refer la varsta pe care o avem). biologic, si tu ai depasit varsta copilariei. dar iti poti gasi orice moment pentru a te simti copil. trebuie doar sa iti dai seama de momentul potrivit. si nimeni nu va avea nimic de zis.
foarte bine a zis Anisia: conteaza cine este in jurul tau sau mai degraba, pe cine lasi sa fie in jurul tau si cu cine merita sa te porti “copilareste”.
fii copil, cand trebuie. si “grown-up”, la fel, cand trebuie.
oki….got the point…:)
:)