Ce este copilaria ? Ce inseamna ea pentru fiecare om ? Cand incetam a fi copii ? Sunt doar cateva intrebari pe care mi le pun. Mi-as dori enorm de mult sa gasesc raspunsurile adecvate si care sa ma multumeasca intr-un fel sau altul…insa nu le gasesc.
Copilaria…e o amintire in fiecare suflet, o amintire frumoasa sau rea…de cine depinde aceasta ? Daca e o amintire frumoasa…de ce s-a terminat asa de repede ? Iar daca este una rea…oare de ce a fost asa ? Mereu intrebari…
Suntem oare copii si atunci cand suntem « mari » ? Stiti care mi-ar placea sa fie raspunsul ? « Da »…oare asa este ? Multi spun ca asa ar fi…cine mai stie ? Copilul din mine a incetat a mai spera ca mai poate iesi la suprafata, desi incerc in fiecare zi sa-l conving sa iasa. Mi-as dori sa fiu copil, insa nu acel copil care se joaca…mi-as dori sa fiu un copil « mare »…insa mereu ma lovesc de ceva…de raceala celor din jur…iar acei care vad in tine un copil, nu te iau in serios. E rau sa copilaresti ? Sau copilaria este destinata numai unei anumite varste ? De ce ne-ar interesa parerea celor din jur ? Traim totushi intr-o societate care catalogheaza si stie foarte bine sa te puna intr-un loc pe care cica il meriti. O fi asa ? Cine stie ? Sunt doar un copil…doar un copil…
(Poate e din cauza faptului ca mi-as dori sa vad oamenii mult mai copilarosi si mai veseli, nu morocanosi si napustiti de probleme. As vrea sa-i vad uneori ca-si dau silinta sa zambeasca si sa se alinte cate putin, detasandu-se de cele din jur. Poate e si din cauza ca vreau sa lumea din jur sa ma lasa sa fiu copil…nu-mi place ideea de a fi cu picioarel pe pamant…ma infricoseaza….Si poate si din cauza ca asa e firea mea…Sper sa nu va fi facut o impresie proasta… :) )

Ma bucur sa va anunt ca avem un nou colaborator: Emylia. Eu unul ii spun un calduros “Bun venit in echipa!”. Poate aduce cineva un colac cu sare ca o primim romaneste (si tuica :D), iar eu, stiind ca-i plac pozele alb-negru o sa-i dedic o poza cu Biserica Banu din Iasi:

Biserica Banu Iasi