Gradina cu doi nuci

• Published:August 12th, 2006
• Comments:8 Comments
• Category:Uncategorized

omul este un animal mai mult decat foarte interesant iar specia romanus hominae sfideaza toate asteptarile oamenilor de stiinta. 

suntem un popor de ciudati. inca de la inceputuri (vremea dacilor, tracilor) ne’a placut sa stam cu burta la soare cat e ziulica de lunga, sa bem si sa trecem dintr’un chef in altul. nu chef de munca. mai apoi, am devenit targoveti. ca tiganu’ ar spune unii. si din pacate am ramas la stadiul acesta de (in)dezvoltare. 

ne place sa ne targuim pentru absolut orice. incepand cu banala piata- scumpe rosiile, bre; hai ca’ti dau trei mii (in loc de trei cinci sute), si pana la sferele cele mai inalte ale politicului si statului: mai renunta tu la un consilier si dau si eu doi afara. 

reguli, legi… sa n’auzim de ele. 

suntem amendati pentru o parcare ilegala, ne targuim. se cer bani pentru curatenia scarii… e prea mult. ne targuim. se voteaza pana la urma o lege, ne targuim. ca nu e prea buna, ca… mai stiu eu ce. 

ne place sa intram pe usa din dos, cu capul plecat (pe care sabia nu’l taie, nu?!?). sa dam, ca sa se rezolve. sa avem relatii: las’ ca vorbesc cu… si se rezolva. ne targuim. traim cu ideea ca banii pot cumpara orice si o aplicam in cele mai diverse locuri. in tramvai- ne multumim cand dam cinci mii dar fara bilet, in tren- cand dam douazeci de mii lu’ nasu’, politisitilor rutieri- cand dam cinci sute de mii in loc sa ne ia carnetu’ sau 100euro ca sa luam “strada”, in Gradina Botanica- mai bine sarim gardul decat sa platim biletul, unui judecator- ca sa incline balanta dreptatii in favoarea noastra, unui notar public- daca vrem sa facem practica in cabinetul lui, la primarie- daca vrem sa primim autorizatie de taxi, la medic- daca vrem ca sa se intereseze de noi si sa ne opereze, daca este nevoie, si asa mai departe. 

ordine, curatenie- utopie. 

ne plangem de locuri de parcare, dar nu intelegem ca parcarea este la 100- 200metrii de locul unde avem treaba. nu intelegem ca nu poate fi parcare pe bulevardul principal sau pe o straduta ingusta cu sens unic, langa biroul nostru; nu intelegem ca nu poate fi parcare langa stalpul de langa magazinul din colt; nu intelegem ca nu poate fi parcare chiar in fata scarii, eventual cu o roata pe scari; nu intelegem ca nu poate fi parcare pe pietonal, langa banca. si totusi parcam. 

nu intelegem ca programul in supermarket este pana la 21 si ne milogim sa ne mai lase putin. iar daca nu se poate, ne uitam urat. 

nu intelegem ca nu se poate fuma, manca seminte, scuipa in vagon. dar o facem ca asa ne vine noua in momentul acela. 

nu intelegem ca la secretariatul facultatii este pauza de masa intre 12 si 13.30 si ne milogim de secretara sa ne primeasca atunci cand vrem noi. iar daca nu se poate, secretara este tampita. 

nu intelegem ca intre si dupa anumite ore este interzisa “galagia” si in consecinta ascultam “muzica” (daca se poate numi asa) pana tarziu in noapte, ca sa auda toti vecinii. cine stie, poate n’au la ce asculta. 

nu intelegem ca nu mai sunt locuri la liceul la care doream sa ne inscriem plodul si dam, ca se poate. inca un plod in plus in liceu nu dauneaza cu nimic. 

… (va urma)