blogocubul…

by

in ultimul timp am tot auzit de: blogosfera, blogosfera, blogosfera; de “noii veniti” in blogosfera; de “cei vechi” in blogosfera si “drepturile lor”, samd. prima impresie cu care am ramas in urma diferitelor discutii despre “blogosfera” a fost aceea ca, aceasta blogosfera se vrea a fi un fel de club select in care intri doar cu card de fidelitate si in urma a numeroase teste de inteligenta, cultura si dibacie. in alta ordine de idei, trebuie sa ai merite reale pentru a face parte din blogosfera.
“populatia Craiovei” si “blogosfera” sunt absolut sinonime ca mod de definire. si nimic mai mult. nu trebuie sa ai o anumita circumferinta a stomacului sau o anumita lungime a limbii pentru a te muta in Craiova (oras ales aleatoriu). si nici nu au nici un merit cei care s’au nascut acum 10ani in Craiova fata de cei care s’au nascut anul trecut in Craiova sau s’au mutat anul acesta.
ca exista “blogosfera” este incontestabil precum este incontestabila populatia Craiovei.
cu ce este mai breaz unul care s’a nascut blond decat unul care s’a nascut brunet, la fel, nu inteleg. ca cineva are de gand sa’si faca photoblog, paperblog, windowblog, superblog sau pozablog, foaieblog, fereastrablog, felicitari lui ca i’a venit ideea si succes la ce face. iar daca putem da o mana de ajutor, fara sa pretindem decoratii si epoleti, cu atat mai bine.
foarte adevarata remarca lui apollinaire ca: unde sunt peste cinci romani, unul dintre ei face o lista.
doua dintre sechelele regimului in care am fost crescuti sunt acelea ca: ne place sa ne bagam nasul in dosul vecinului, sa vedem ce’a mancat la pranz si cu ce se sterge dupa ce digestia a luat sfarsit si ca toti vrem sa fim sefi. ca daca atunci “sefii” stateau la cafea cu nu’s care mare tovaras venit de la centru, acum sefii fac la fel. de ce sa nu asculte toti de mine?!?
eu vreau sa fiu sef si aici si peste intreaga blogosfera! sic!