Gradina cu doi nuci

• Published:July 27th, 2006
• Comments:1 Comment
• Category:Uncategorized

 satul de prostia cu care suntem inconjurati din toate partile, imi vine uneori sa ma fac cioban. da, la oi, pe varf de munte. nu tu mail’uri, nu tu blogg’uri proaste (vezi parerea lui kleampa), nu tu stress, nu tu poluare, nu tu vecini care asculta manele si vizioneaza “taraf tv” pana’n miez de noapte. si pe deasupra, apa de izvor, aer curat, padure, bronz gratuit, lapte, branza, etc.

 din pacate stiu ca nu voi rezista mult. o saptamana, o luna. am ajuns dependent de aglomeratie, de oameni. imi place sa’i studiez. sa’i descoper incet, in mintea mea. sa’mi imaginez ce gandesc, ce mananca dimineata, la ce ora s’au culcat aseara. ce fel de muzica asculta. daca au obiceiul sa minta, sa insele. daca iubesc si sunt iubiti.

mi’ar place sa am o ghereta din sticla fumurie, undeva in centrul orasului si sa’mi petrec timpul studiind oamenii.

 e interesant sa vezi ce pot face cand nu stiu ca sunt priviti. sa’i vezi ca se scarpina undeva, ca se stramba cu scarba dupa ce au zambit unui prieten. ca’si aranjeaza freza, fusta, sutienul in geamul gheretei mele, nestiind ca sunt inauntru. ca tot trag de fusta, ca si cum nu si’ar fi luat’o ele asa de scurta. batrani cu nepoti privind porumbeii din parc. tinere mame care trag cu sete din tigara in timp ce’i administreaza micutului cateva palme pentru ca a dat mingea in tufis. o pereche de boschetari nemultumiti ca oamenii nu mai arunca atata paine la gunoi. un cersetor, beat turta, cerand de mancare. o tiganca grasa cu cinci plozi goi si prafuiti ghicind viitorul unei inocente pe o banca. un “smecher”, gol pe dinauntru dar plin de haine care “i’au ramas mari” si curg de pe el, salutand un amic: ce faci p…! la care raspunsul va pica promt: bine c….! un tanar alb si gras, in plina putere, jucand table si mancand seminte la scara blocului cat e ziua si noaptea de lunga, in acorduri tiganesti. un bussinessman trecand in graba, cu un diplomat greu si un telefon scump la ureche. studente in primul an, ciripind voioase si aruncand ocheade cate unui tanar trecator. oameni murind de ras la gluma unui “om influent”, strambandu’se la aceeasi gluma spusa de un amarat. oameni privind de sus fiecare muritor ce trece pe langa, multumiti ca’s de rasa superioara si ca s’au chinuit mult sa se nasca asa. o contabila, presupun, trecand ingandurata, cu dintii galbeni si fata descompusa de tutun.

 acestia sunt oamenii de care sunt dependent si nu i’as da pe niste oi cuminti, linistite si folositoare.

 o sa ma fac totusi cioban. pentru o luna. ca mai apoi, cu mai multa sete, sa privesc oamenii.