What_about_ro

by Ovidiu Scarlat

Via Ganduri autohtone am ajuns pe un blog foarte interesant in care sunt asezate opiniile unor straini cu privire la Romania. Este vorba de what_about_ro by garga din Bucuresti.

Did this image change after getting to know a Romanian or after visiting the country? How?
Well, I’ve learnt that they don’t like the gypsy image. From the two Romanians I met, I know that they are well educated. They still know how to have fun, and they are sincere people.

Describe in a few words your best encounter with a Romanian.
I had two Romanian friends in Sweden, and they were the ones with whom it was possible to talk friendly.

Describe in a few words your worst encounter with a Romanian.
To be honest, I don’t remember any. And if there is, it is not because of the nationality of that person probably.

Which words come to your mind when you think about Romanians in general?
honest
talkative
sincere
not egoist

Which words come to your mind when you think about Romanian women?
strong
independent
beautiful
well educated

Which words come to your mind when you think about Romanian men?
Well educated
Less dominant than women
Kind

What is the age you associate Romania with?
30-40

(just a preview) ;)

Imagini care ne dor…

by Ovidiu Scarlat

Imagini care ne dor...

O plimbare pe langa bicileta prin Iasi…

by Ovidiu Scarlat

O plimbare pe langa bicicleta in IasiO plimbare langa bicicleta prin Iasi

M-am jucat iar cu niste poze… va plac?

Photo Mayhem

by Ovidiu Scarlat

In ultimul timp am impresia ca devin tot mai pasionat de photobloguri. :)

Ei bine, via Luminitze.ro am dat de un nou photoblog (Photo Mayhem – on pixels’ chaos) deosebit de interesant care ii apartine lui Iulian Chiculita.

O sa fie nevoie doar de o poza (dar pun doua… :D ) ca sa va fac sa-l vizitati. ;)

Un film realizat din fotografii

by Ovidiu Scarlat

Un film de Patryk Rebisz. Nu va pot spune prea mult despre el dar este interesant si-l puteti vedea aici. Am inteles ca e facut din vreo 2000 de fotografii. Si a primit urmatoarele premii interantionale:

Incredibil: Ceausescu in gara Brasov…

by Ovidiu Scarlat

Am descoperit niste poze la WorkingDefinition realizate in gara din Brasov pe data de 3 Iulie 2006. Una dintre ele este cea de sus. Se poate observa ca au fost scoase niste reclame si apoi montat acest billboard. E incredibil ca cineva a reusit sa faca operatiunea asta fara sa fie oprit de cineva si apoi si mai incredibil faptul ca nu a fost scos imediat de acolo.

Si tocmai in Brasov sa se intample asta… saaaaaaaad!

ditamai surprizele

by

 nu v’ar place sa fiti o persoana publica, recunoscuta, votata in primii 100 de “mari romani”? sa impartiti bani in stanga si dreapta, sa ajutati oameni nevoiasi si nefericiti? sa aveti o imagine de om cu inima mare si buna? sa participati la diferite misiuni caritabile si in acelasi timp sa vi se umple si propriul portofel?  mie da! si inca cum. 

 dar iata ce este in spatele unei astfel de persoane.  prefacandu’se ca ajuta omenii la nevoie, ca se implica in viata sociala si in problemele societatii, o anumita doamna lasa impresia, la prima vedere si in necunostinta de cauza, ca este cea mai caritabila persoana, inimoasa si lipsita de interes finaciar. 

 dar, insusi domeniul in care lucreaza (televiziune), nu este lipsit nici o clipa de interes finaciar. totul se rezuma la rating. asta duce la valori exorbitante ale reclamelor din apropierea emisiunii si implicit un contract fabulos cu respectiva diva pentru a nu o pierde. deci, cum suntem deja obisnuiti, totul se rezuma la bani.  o anumita doamna a fost invitata in emisiune pentru a fi ajutata cu reconstruirea acoperisului casei arse intr’un incediu. respectiva doamna are o nepotica de 3ani jumatate ce are nevoie de un transplant pana la varsta de 4ani. cerandu’i’se sa povesteasca despre viata ei, doamna incepu cu ce o durea mai tare: nepotica. diva, vazand ca discutia ia o intorsatura nefavorabila, prelua discutia cu promisiunea ca, dupa emisiune vor discuta si despre nepotica. 

 fiind in preajma sarbatorilor de paste, ii fura aduse in fata publicului vre’o patru sau cinci cosuri cu de’ale gurii si un numar de telefon al firmei care urma sa’i reconstruiasca acoperisul.  surpriza ce mare a inceput cand s’a terminat emisiunea si diva a inceput sa’njure ca un birjar, de fata cu toti aplaudacii (platiti) din sala, ca nu stiu cine nu facuse nu stiu ce. bineinteles ca n’a mai fost vorba de nici o discutie despre nepotica si din produsele existente in cos, doamna a plecat acasa cu o ruda de salam, un cozonac si niste vospsea de oua si un numar de telefon. atat. 

 a sunat, plina de speranta la numarul de telefon ce’i fusese dat si peste vre’o doua saptamani isi facu aparitia o cucoana cu un aparat foto pentru a lua dimensiunile acoperisului. dupa inca vre’o doua saptamani, retelefonand firmei, doamna afla ca firma nu are in stoc acoperisul de care are nevoie casa ei. interesant: mai nou, daca nu stiati, acoperisurile sunt importate gata montate. uneori chiar si cu o casa sub ele. modele noi, ce vreti. au mai trecut inca doua saptamani. a reretelefonat si a fost instiintata ca totul a fost o reclama, ca firma respectiva isi face doar publicitate platita! prin intermediul emisiunii si ca este rugata sa nu mai deranjeze.  sfarsit. 

 a fost cineva vreodata curios sa afle ce se ascunde in spatele atator stiri cu care suntem asaltati?!? ca nu stiu care doctor a facut nu stiu ce transplant de… aripi la musca. ca un anume cutarescu s’a certat cu fiica lu’ x’ulescu. si asa mai departe. ingurgitam repede ce ni se da si indirect suntem manipulati sa actionam in anumite feluri in diferite situatii. si traim fericiti pana la adanci batraneti. sa traiti bine! 

de la stana…

by

 

 satul de prostia cu care suntem inconjurati din toate partile, imi vine uneori sa ma fac cioban. da, la oi, pe varf de munte. nu tu mail’uri, nu tu blogg’uri proaste (vezi parerea lui kleampa), nu tu stress, nu tu poluare, nu tu vecini care asculta manele si vizioneaza “taraf tv” pana’n miez de noapte. si pe deasupra, apa de izvor, aer curat, padure, bronz gratuit, lapte, branza, etc.

 din pacate stiu ca nu voi rezista mult. o saptamana, o luna. am ajuns dependent de aglomeratie, de oameni. imi place sa’i studiez. sa’i descoper incet, in mintea mea. sa’mi imaginez ce gandesc, ce mananca dimineata, la ce ora s’au culcat aseara. ce fel de muzica asculta. daca au obiceiul sa minta, sa insele. daca iubesc si sunt iubiti.

mi’ar place sa am o ghereta din sticla fumurie, undeva in centrul orasului si sa’mi petrec timpul studiind oamenii.

 e interesant sa vezi ce pot face cand nu stiu ca sunt priviti. sa’i vezi ca se scarpina undeva, ca se stramba cu scarba dupa ce au zambit unui prieten. ca’si aranjeaza freza, fusta, sutienul in geamul gheretei mele, nestiind ca sunt inauntru. ca tot trag de fusta, ca si cum nu si’ar fi luat’o ele asa de scurta. batrani cu nepoti privind porumbeii din parc. tinere mame care trag cu sete din tigara in timp ce’i administreaza micutului cateva palme pentru ca a dat mingea in tufis. o pereche de boschetari nemultumiti ca oamenii nu mai arunca atata paine la gunoi. un cersetor, beat turta, cerand de mancare. o tiganca grasa cu cinci plozi goi si prafuiti ghicind viitorul unei inocente pe o banca. un “smecher”, gol pe dinauntru dar plin de haine care “i’au ramas mari” si curg de pe el, salutand un amic: ce faci p…! la care raspunsul va pica promt: bine c….! un tanar alb si gras, in plina putere, jucand table si mancand seminte la scara blocului cat e ziua si noaptea de lunga, in acorduri tiganesti. un bussinessman trecand in graba, cu un diplomat greu si un telefon scump la ureche. studente in primul an, ciripind voioase si aruncand ocheade cate unui tanar trecator. oameni murind de ras la gluma unui “om influent”, strambandu’se la aceeasi gluma spusa de un amarat. oameni privind de sus fiecare muritor ce trece pe langa, multumiti ca’s de rasa superioara si ca s’au chinuit mult sa se nasca asa. o contabila, presupun, trecand ingandurata, cu dintii galbeni si fata descompusa de tutun.

 acestia sunt oamenii de care sunt dependent si nu i’as da pe niste oi cuminti, linistite si folositoare.

 o sa ma fac totusi cioban. pentru o luna. ca mai apoi, cu mai multa sete, sa privesc oamenii.

Water Fuel Car

by

ce poate face o minte de om destept… check this out :)

Privind de pe o banca de langa Teatrul National

by Ovidiu Scarlat

Va place? … m-am jucat si cu asta putin…
HPIM0020.jpg

Next Page »