Critica sau viata la microscop

by Ovidiu Scarlat

Fară introducere, o să intru direct în subiect. :)

Am observat o treabă ciudată. Să inventez două personaje, să zicem Andrei şi Ana, pentru ca să-mi fie mai uşor să exemplific ceea ce am observat. Să zicem că Ana face o chestie care-l afectează mult pe Andrei (am uitat să spun că sunt prieteni sau poate chiar casătoriţi… alegeţi voi), deci face o chestie mai grea, nu doar o boroboaţă, cum oricine face, că doar nimeni nu-i perfect (oare crede cineva ca există oameni perfecţi???). Ei bine, Ana îşi cere iertare, îi pare sincer rău iar Andrei o iartă (nu luăm acum în calcul că el a facut bine că a iertat, etc etc), dar totuşi rămîne afectat într-un fel, e greu e explicat dar poate să fie vizibil. Ei bine, aici vine observaţia, Ana îi reproşează lui Andrei că nu o iubeşte şi că nu o iartă şi că el nu mai este ca înainte… Dar hai să privim altfel lucrurile, dacă eu ma duc la cineva şi-l tund chel în timp ce doarme. Apoi văd că el dimineaţă este supărat, îmi cer iertare, sunt iertat, dar… părul nu creşte înapoi imediat, are nevoie de timp. Cum ar fi să mă supăr eu şi să zic: “nu m-ai iertat, pentru că nu mai eşti ca înainte (adică cu păr!)!”? E la fel de ridicol cand după ce cineva, indiferent dacă e Ana sau Andrei, distruge ceva aşteaptă ca după ce-şi cere iertare toate să fie la fel ca înainte imediat. Cînd primeşti o palmă, obrazul se face roşu, trec apoi 5 minute şi nu se mai vede (roşeaţa), dar alte acţiuni au efecte mai grave. Exemplele pot continua dar eu mă opresc aici. Cred că cei care sunt în cazul Anei din expunerea mea, ar trebui să se gândeasca puţin şi să vadă dacă au dreptate.