Codul lui Da Vinci

by Tudor Ivanescu

revin. am scris cu vreme in urma o mica si controversata parere despre cartea cu numele din titlu. acum revin.

forma cartii este excelenta. sunspansul este bine regizat si asternut pe hartie. o carte pe care daca o citesti ca roman politist, o parcurgi usor, transpunandu’te in actiune.

fondul cartii este complex. cartea este compilatie a multor apocrife gasite de’a lungul vremilor, carti nu numai nerecunoscute de autoritatile religioase, dar si ascunse si blamate, imbinate cu fanteziile beletristice ale unui autor inteligent si cu experienta in arta scrisului.

referitor la forma, Washington Post titra: “Literatura de actiune nu poate ajunge mai departe de aceasta carte!”. pentru cei interesati mai mult de fondul cartii, exista pe piata cateva dintre apocrifele amintite in carte, editate de Polirom si Humanitas.

important de stiut in momentul citirii carti este faptul ca fondul constituie punctul de vedere al autorului si nu este recunoscut de intreaga societate ca adevar istoric. in consecinta, este o carte ce merita citita, o carte ce te pune pe ganduri, daca gandesti…

Rss Comentarii

2 Comentarii

  1. Buna! Am citit cartea cu jumatate de an in urma. Mi-a placut foarte mult, e usoara de citit cu multe dialoguri si suspans. E ca un film politist foarte bun. Iar pentru impatimiti genului sau pentru admiratorii dl. Dan Brown ( daca au devenit dupa ce au citit ” Codul lui Da Vinci”) recomand sa citeasca si cartea ” Ingeri si demoni” scrisa tot de acelasi autor. Dupa parerea mea, este la fel de buna, te tine in suspans si are si un final grandios si chiar mai frumos si surpinzator decat in ” Cod…”

    #1 Mary_annsab

  2. este foarte interesant cum citim, cum mancam, cum ascultam muzica.
    de exemplu muzica: poate fi ascultata la birou, ca fundal sonor peste taraitul telefoanelor si tacanitul tastaturii; poate fi ascultata la masa, ca sa alunece mancarea mai bine; poate fi ascultata in surdina dupa masa, pentru digestie; si poate fi ascultata cu ochii larg inchisi. inchisi la exterior si aruncand priviri patrunzatoare’n interior.
    ” Modul în care luăm în considerare muzica clasică valoroasă este de obicei destul de superficial. O tratăm ca pe o distracţie, în timp ce ea este în realitate un apel la introspecţie, auto-cunoaştere şi căutarea sensului vieţii.” cam asa spunea un muzicolog&filosof roman, fondator al Scolii de Ascultare Constienta a Muzicii din Germania, dl George Balan. (musicosophia- arta ascultarii creative)
    eu zic ca este la fel si cu cititul. o bucata din altii, descrisa pentru a te regasi pe tine acolo, in mod constient.
    sa cititi! si sa ascultati muzica.

    #2 tudor ivanescu

Lasati un comentariu