- Published:May 20th, 2006
- Comments:1 Comment
- Category:Europa, Iasi, Romania, bulina neagra, i'auzi, lumea de azi, principii de viata, ras cu plans, remember, societate, viata de student
Zilele trecute o colega ma intreba de ce nu ma duc in Gradina Botanica in fereastra de doua ore pe care o am o data la doua zile in loc sa ma duc in Parcul Expozitiei. I-am raspuns ca nu am bani sa platesc intrarea. Adica pot sa merg, dar nu asa… prea des. 
Ei bine pentru treaba asta, au avut ce sa-mi auda urechile, de la toti colegii care erau in preajma. Efectiv nici unul nu m-a sustinut.
Din toata “cearta” pe care am primit-o, extrag ce este mai esential: “nu trebuie sa platesc intrarea”! Si e foarte clar de ce, conform explicatiilor:
- “pai cum, daca vrei sa mergi sa iti iei apa minerala din ‘gradina’ trebuie sa platesti?”
- “esti culmea, de ce nu platesti intrarea si in Parcul Expozitie?”
- “oricum, de ce platesti, ca oricum nu se face nimic”… pai se plateste salariul celor care muncesc acolo… “hai mai ca e murdar, am vazut o gramada de gunoi langa gard chiar in spate la Insititut”… pai acolo nu umbla nimeni, au pus si ei mizeria sub pres… “da’ tot face parte din gradina… eu daca vreau sa merg pe acolo, trebuie sa fie curat”… vrei curatenie dar nu vrei sa platesti…“esti culmea”.
Clar, sunt culmea.
Vrem transport public mai bun dar nu platim biletul, vrem curatenie dar aruncam pe jos mizerie, vrem multe dar nu vrem sa facem noi nimic.
Eu daca n-am bani, nu ma duc in ‘gradina’, ata ete. Din banii aia imi cumpar ceva si stau in Parcul Expozitiei.
“Tu nu auzi ca nu trebuie sa platesti?”
Se ia cu grija, ca sa nu se infurie, un mistret cu coltii cat mai mari si se aseaza, tot cu grija, ca sa nu te muste, intr’un fotoliu de senator sau deputat. Mistretul poate fi si tanar, nu’i problema iar daca e si rosu, cu atat mai mari sunt sansele de reusita. Se incinge bine atmosfera, ca somnul sa fie mai dulce si se introduce o perna cat mai pufoasa intre cap si birou. Se adauga un nepot proaspat cosit, cu cartela de votant bine rumenita si se lasa la foc mic timp de cateva ore. Legile se curata bine inainte de resturi ”constructive-pentru-populatie”, se presara doar legi si ordonante “umflative-de-buzunar-functionaresc” si se asteapta cateva zile, sa intre bine gustul. Daca aveti rabdare multa, cam 4- 11ani, veti desoperi cu placere aroma inconfundabila de sudoare proletara, pe de o parte, si parfum fin de porc gras, mult pamant reavan cu padure deasa si lemn scump si ulei pe panza “de firma”, pe de o alta parte. Iar in fundal se vor distinge cu claritate gaini nebune si stegulete rosii. Gustati cu incredere preparatul nostru cel de toate zilele.
Si a fost lansat si in Romania “The Da Vinci Code”. Dupa cat se pare, parerile sunt impartite in: “interesant”, “mai prost decat cartea”, “porcarie”, “irealism” si alte cateva. Subiectivismul acestor atribute insa este trasatura principala: un film nu trebuie judecat dupa fond, tema ci dupa forma, calitatea scenariului si a regiei, imaginii si sunetului. Cartea in schimb trebuie judecata in primul rand dupa fond si apoi dupa forma.
Pentru cei care considera cartea o erezie: sunteti inchistati intr’o anumita idiologie pe care o considerati drept “litera de lege” doar pentru ca cei mai multi o fac si pentru ca au facut’o si parintii vostri. In urma vreme, au fost arsi pe rug oameni care credeau ca pamantul este rotund.
Fiecare are dreptul la credinta personala, fara a fi considerat eretic, idiot sau mai stiu eu cum. Nu iau ca litera de lege cercetarea acestei carti, dar o iau in considerare ca posibilitate a istoriei. Puteti vedea alte pareri la www.codulluidavinci.ro si reflectati.
