- Published:April 6th, 2006
- Comments:4 Comments
- Category:Uncategorized
Vreau sa scriu… dar ce? sa incep sa va improsc cu toate nedumeririle, scarba, rusinea, greata, incertitudinea, mizeria, sputa, lehamitea mea? nu vreau.
Spunea cineva acu’ cateva zile ca acest blogg este ca o oaza intr’o lume nebuna, nebuna, nebuna…
Poti tot timpul sa te detasezi de ce vezi, auzi, simti? Acum nu pot! Acum vad lasitate, minciuna, fatarnicie, ura, rautate, zgarcenie, avaritie. Ale cui? Si ale mele… Si totusi iubesc, merg, traiesc, ma bucur, doresc, astept, simt, ma’nfior.
Si ce daca vreau sa scriu… e obligatoriu? Cine esti tu, bre? Te pomenesti ca mai ai si ceva de zis, nu? ca stii, cunosti… bleah! Voi ce vedeti?


4 Commenti
Nu putem mereu sa vedem partea frumoasa, uneori diminetile mele de exemplu au miros de caisi infloriti alteori de gunoi statut. Lupt ca si tine si restul oamenilor ca cele din urma sa fie cat mai rare.
Nu stiu si nu cunosc decat ce-mi este mie familiar si prin extensie pot sa-mi fac o idee de ce simti tu, dar pana la urma suntem tot “fiecare cu tunelul lui” ….
trebuie sa-ti recunosc ca nici eu nu am mai scris de ceva vreme. dar mi-am adus aminte ca nici Shakespeare nu a mai facut asta, asa ca m-am linistit.
scriu cand tac. cand vorbelor nu le pot da sonor, cand gandurile sunt atat de bezmetice si haotice incat numai incatusarea literelor asternute le poate tine in loc miscarea de-a dreptul browniana si obositoare.
cand n-am ce spune, nu tac. atunci bolborosesc si bomban, spre exasperarea apropiatilor care afirma “Doamne, ce bine stii tu sa scrii!”
cele pe care le vezi tu acum si-ti opresc avantul de-a scrie, sunt inerent prezente in viata noastra. scrie si despre ele, daca asta le va opri din miscare, incetand victime sa mai rezulte. scrie despre ele altfel, abscons… ca sa nu intristeze, doar sa instiinteze!
tu scrie…
eu ce ma bucur, ca nu sunt singur pe aici, parca nu stau pe loc chiar daca nu am timp sau dispozitie sa scriu.

Noroc cu voi.
Multam Anisisa… am sa tac!
Referitor la asemanarea dintre tine si Shakespeare, stii ca Mark Twain si’a inceput primul discurs public cu: “Homer e mort; Vergilius e mort; Epicur e mort si el; si sincer, nici eu nu ma simt prea bine…”
Si termin cu: uite ca astazi, desi e frig si a plouat toat noapte, totul este frumos, de o melancolie dureroasa, de visare, placuta mie. Astazi sunt fericit! (Desi, intre noi fie vorba, am reusit aseara sa sparg un geam, de 10mm, de care nu mai gasesc). Dar… e bine.
Va pup!