- Published:March 31st, 2006
- Comments:3 Comments
- Category:imi place sa visez
M-au fascinat de mica norii: albi, pufosi ca vata de zahar, sau intunecati si suparati. Un joc preferat era sa descopar formele si povestile norilor. Astazi vi-l prezint pe Britch… a obosit de cat a alergat dupa noi in parc, un copil l-a confundat cu o papusa si nu-l mai lasa din brate. E cel mai bun prieten al puilor de oameni Britch…
Voi ce vedeti?
3 Commenti
in causul palmei, i-am facut culcus lui Britch, sa se hodine…cand mai ai timp, sa ni-i mai prezinti si pe fratii lui
poate-mi gasesc si eu un locsor acolo sus, unde sa visez. pana atunci mai poposesc la umbra nucilor din gradina…
bine ai venit printre noir, eradane…:)
si mie mi-o placut sa visez odata..da nu din pacate numai stiu sa visez numai stiu nimic!
uoff
a..mie imi place sa privesc norii din iraba..si cerul senin..si ..vai..vreau acasaaa..am un dorrrrrrr…