- Published:March 31st, 2006
- Comments:4 Comments
- Category:imi place sa visez
M-au fascinat de mica norii: albi, pufosi ca vata de zahar, sau intunecati si suparati. Un joc preferat era sa descopar formele si povestile norilor. Astazi vi-l prezint pe Britch… a obosit de cat a alergat dupa noi in parc, un copil l-a confundat cu o papusa si nu-l mai lasa din brate. E cel mai bun prieten al puilor de oameni Britch…
Voi ce vedeti?
4 Commenti
in causul palmei, i-am facut culcus lui Britch, sa se hodine…cand mai ai timp, sa ni-i mai prezinti si pe fratii lui
poate-mi gasesc si eu un locsor acolo sus, unde sa visez. pana atunci mai poposesc la umbra nucilor din gradina…
bine ai venit printre noir, eradane…:)
si mie mi-o placut sa visez odata..da nu din pacate numai stiu sa visez numai stiu nimic!
uoff
a..mie imi place sa privesc norii din iraba..si cerul senin..si ..vai..vreau acasaaa..am un dorrrrrrr…
Prin nori se arta fatasmele pierdute, care alearga , sfufland mangaieri despupra nostra. poate Britc e aclo, shi ne mangaie obrajii.
Sa visezi e un lucru fantasctc…ceva care nu se poate descire….
E..
e eternitatea sufeltului!