Marea & mica coruptie
by Ovidiu Scarlat- Published:March 15th, 2006
- Comments:2 Comments
- Category:Uncategorized
Nu exista “coruptie la nivel inalt” si “coruptie generalizata”. Coruptia in sine indica nivelul, care e intotdeauna inalt. In jos, numele fenomenului nu-i coruptie, e nevoie.
Imi face placere sa citesc articolele scrise de scriitorul de la pagina 3. Si acest ultim articol citit de mine, da o imagine destul de clara, in opinia mea a situatiei actuale. Cred ca noi suntem manipulati in privinta coruptiei. Traiesc cu impresia ca se doreste indepartarea privirilor catre asa-zisa mica coruptie, ca sa nu se vada aia mare (reala). Il face pe omul de rand sa spuna: “Eu lucrez peste program, nu platesc taxe si impozite pe veniturile realizate, dar nu este hoti”, daca ajunge cumva sa inteleaga evaziunea fiscala, incepe sa inteleaga pe marii hoti, care devin mai umani, mai buni, etc. Dar cu toate astea, cred ca Romania are alte probleme mai mari despre care nu se discuta, si toata lumea vrea sa nu se discute.
Ca sa dau niste exemple:
- functionau in Romania inainte de ‘89 peste 10 unitati Semtest, in prezent doar 3 (dupa informatiile pe care le am). Cine, cand, cum va dovedi hotia care a dus la falimentarea acestor unitati? Nu cumva s-a dorit distrugerea acestor unitati pentru a se mari importul de material biologic?
- Situatia fermelor universitatilor din Romania. Cum de au ajuns in faliment dupa 16 ani de democratie (sau mai repede)? Cum este posibil sa falimenteze niste ferme care sunt conduse de cei mai buni profesionisti din tara, profesorii universitari, care produc anual zeci de mii de studenti? Cine a avut de castigat? Cine este vinovat? Cine raspunde pentru intreaga aparatura abandonata in ploaie si neintretinuta etc…
- Nu se vorbeste deloc despre profesorii universitari care vin la ora si predau materie din 1960 la discipline tehnologice. Este efectiv sfidare la adresa tehnologiei care s-a inventat/perfectionat pe parcursul a peste 50 ani (peste jumatate de secol!!!). Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca multi nu sunt deloc la curent nici macar cu titlu informativ despre situatia economica actuala. Ar fi prea mult sa cer sa explice clar efectele integrarii Romaniei in Uniunea Europeana (daca ei nu pot… atunci cine? mos Gheorghe care a facut patru clase si a lucrat la Colectiv? mamaia Afrosina care a invatat carte de la fratele mai mare si a umblat opinci pana la 16 ani cand s-a casatorit?)
- Cine se intreaba de ce facem si laboratoarele si cursurile cu acelasi profesor, ba in unele cazuri, mai rau, cu un profesor ne intalnim mai multi ani, si anul unu la cutare disciplina, si anul doi la alta disciplina si daca avem noroc, pana cand terminam facultatea ne intalnim cu el (multilateral dezvoltat) la diverse discipline care efectiv nu au nimic in comun. [de ce nu se folosesc resursele materiale pentru a se plati mai multi profesori nu ca sa se investeasca in picturi murale de 400.000 de euro sau alte astfel de investitii. si daca tot vorbesc despre bani, sa se reduca salariile profesorilor (de 20-30 milioane) pentru a se mari salariul tinerilor preparatori, asistenti care au de multe ori salariul minim pe economie, o sa va spun chiar situatia urata/inumana de la UMF - Iasi cand profesorii batrani, inactivi, au cerut ca sa se acorde 75% din salariu preparatorilor pentru ca ei sa primeasca 100%, unde este exemplul de moralitate, corectitudine, cinste pe care trebuie sa-l avem intr-un dascal (profesor univ.)?]
- Cine se intreaba de ce atunci cand termini facultatea nimeni nu e interesat de tine pentru ca nu esti pregatit sa lucrezi! deci facultatea nu te-a pregatit pentru domeniul in care urmeaza sa lucrezi, atunci care mai este scopul ei?
- Cine se intreaba care sunt obiectivele reformei din invatamant (daca exista) si cum s-a procedat in ultimii ani ca sa se curateasca sistemul. Exista vreo imbunatatire a activitatii didactice? Daca da, unde? daca nu, ce masuri s-au luat?
- Care este numarul total al cadrelor didactice (profesori universitari) care au ajuns incapabili de a continua activitatea dar care inca mai rezista cu incapatanare pe scaune, chiar daca nu mai au nici o activitate stiintifica, chiar daca poate nu mai predau cursurile, sau le predau cu o calitate indoielnica. Trantim de pamant cu scopul universitatii si pastram, din asa-zis respect un cadru didactic batran si incapabil. Efectiv nu ne pasa de generatii intregi de pseudo-specialisti care termina cursurile cu performante tot mai slabe.
- Despre sistemul de notare scriu azi (15.03) ca mi-am amintit. Cutarescu este pupincurist si are note bune chiar daca nu are si cunostinte bune. Altii iau note bune numai pentru ca asa au pornit, au carnetul cu note bune, deci sunt baieti/fete buni/bune, care chiar daca nu s-au pregatit suficient, merita o nota buna! Iar altii iar note bune numai pentru ca au prezenta 100% la cursuri, chiar daca nu prea stiu materie.
Sunt constient ca cele spune de mine nu sunt aranjate intr-o ordine logica, sunt scrise asa cum mi le-am amintit. Situatia pe care o prezint, reprezinta viziunea mea cu privire la problemele grave ale Romaniei. Sigur ca mai sunt si altele pe care le-am omis acum.
Este posibil sa ma insel in anumite aspecte. Dar am voie sa ma intreb, am voie sa spun ce vad.
Cred ca sistemul universitar este primul raspunzator pentru lipsa reformei in orice domeniu din Romania. Cine este totusi cel mai pregatit sa conceapa o reforma? Un nenorocit cu 4 clase care sapa santuri? sau armata de cravate mandre cu nume pompos cu multe decoratii etc?
Mergem mai departe si o sa facem ce dicteaza interesele economice ale marilor trusturi, ale marilor companii. O sa jucam cum ni se canta pentru ca nu o sa indraznim sa contrazicem.
Oare se mai poate face ceva?


2 Commenti
si iara am sa fiu prima in a comenta… oare-i ziua mea norocoasa, azi?
intrebi daca se mai poate face ceva… normal ca da! tot timpul se poate face ceva. speranta exista. altfel am fi pustii. si unde-i speranta, este si inspiratie. si unde-i inspiratie este si noua idee prezenta. si unde-i aceasta prezenta este si un drum nou deschis. pentru infaptuirea ei, normal. si unde exista un drum nou, exista si un capat al acestuia, o linie de sosire. si acolo se afla schimbarea de care intrebai.
deci, sa ne lasam inspirati de speranta ca vom gasi drumul spre nou. ce-ar fi sa incepem prin a stabili unde vrem defapt sa ajungem? care-i scopul? ce nu ne convine, tocmai am citit. ce ne dorim e de stabilit si apoi “ceva”-ul il vom gasi de la sine…
nu este nici o problema sa fi prima, chiar e bine.
Sigur ca inca mai exista speranta.
O sa vina sigur vremea in care sa fie si ceva in plus pe langa asta.