Am condus la gara

by Ovidiu Scarlat
  • Published:February 21st, 2006
  • Comments:6 Comments
  • Category:Uncategorized

Iar am condus la gară
Prietenia, depărtarea, dragostea…

Iar am condus la gară
Tristeţea, amintirile, lacrimile şi bucuriile…

Iar am condus la gară
Viitorul, speranţa, încrederea…

Iar am condus la gară
Trecutul, dezămagirea şi mirarea…

Of, ce greu este să conduci la gară!
Of, ce greu este să laşi acolo totul!

În gara plină de înţelesuri, amintiri şi sfârşituri,
Of, câte am lăsat acolo…

Gara mi le-a luat şi le-a dus departe,
Au mai rămas doar semne numai de mine cunoscute…

Iar am condus la gară,
Prietenia, depărtarea, şi am rămas cu un vis frumos…

Rss Commenti

6 Commenti

  1. Garile vor fi pentru mine un mister…
    In gari traiesc condensat stari pe care le-as trai intr-o mai lunga perioada de timp, in zile si zile.

    In gari traiesc bucuria de a pleca, in gari traiesc emotia ca as putea pierde un tren, in gari ma simt maaaare si ca acasa, in gari ma simt o rotita, ma simt o furnica necunoscuta, in gari traiesc acel ‘Ce bine ca am ajuns acasa!’, in gari rup bucati din mine si dau sau las… in gari ramen gol.

    In gari imi vine sa sar intr-un picior, in gari mi-as dori sa urc in trenul care pleaca, impreuna cu bucata aia de suflet, in gari raman muta, cu un zambet…

    Uite de asta nu m-am putut hotara daca urasc sau iubesc garile, trenurile…
    Stiu, simt perfect ce ai scris tu aici. Inteleg perfect!

    O dedicatie :)

    #1 Dee

  2. Multumesc pentru tot!
    Vad ca nu sunt singurul care traieste astfel de stari.
    E interesanta ideea de a iubi sau ura garile… eu stiu ca nu prea imi doresc sa fiu acolo… :) imi trezesc amintiri prea multe…
    In ultimul timp ma fascinat efectiv subiectul asta si cred ca se poate scrie mult despre asta.

    #2 Ovidiu Scarlat

  3. In gara cumva simt mereu gustul amar al regretului… regretul ca nu ma pot urca in primul tren care pleca, indiferent de directie… in gara imi aduc aminte de prietenii plecati sau ‘plecati’… in gara imi aduc aminte ca nu-mi plac despartirile, ca prefer ‘la revedere, pe curand’ decat ‘imi pleaca trenul’… si cu toate astea in gara simt ca traiesc.
    Gara este un univers in sine in care toate sentimentele umane se regasesc impregnate in dalele mozaicului, in coloane, in orice colt…

    #3 eradane

  4. la gara vin trenuri, nu doar pleaca.
    la gara se intorc sperante, nu doar dispar.
    la gara asteptam sa vina, nu doar privim cum se indeparteaza…

    ai condus la gara si-ai ramas cu un vis. asteapta la gara si poate-l vei regasi…

    faina poezia, mi-a placut :)

    #4 Anisia

  5. multumesc de feedback!
    Parca nu pot sa mai adaug nimic la tot ce ati spus voi!

    #5 Ovidiu Scarlat

  6. urascccc garileeeee:(

    #6 Luli

Lascia un Commento