Gradina cu doi nuci

7 Comentarii

1. Furia ta imi aminteste de o povestioara pe care o citisem la bunici, intr-un abecedar de pe vremea regelui Mihai: cu un “frantuzit” reintors in tara care uitase cum se zicea la grebla dar si-a amintit repede cand a calcat pe ea. Sau ceva de genul asta.

   Adevarul este insa putin altfel, si ti-o zic privind prin prisma unuia plecat de doi ani si ceva. Daca nu ai cu cine sa vorbesti limba, o uiti. Oricat de Pruteanu ai fi in adancul sufletului. Si daca ai cu cine sa o vorbesti, pana la urma in vocabularul uzual tot iti mai intra niste cuvinte straine. Ce sa mai, cuvintele uzuale iti vin in cap pe limba folosita mai des. Am intalnit pe aici oameni care nu mai vorbeau romana bine din singurul motiv ca erau nevoiti sa vorbeasca franceza 24/7 .

   Desigur, cel mai repede uiti limba cand nu o stiai bine de la inceput… Dar daca intr-o vreme eram si eu la fel de revoltat ca tine impotriva celor care isi uita limba, am constatat pe propria-mi piele ca fara sa vrei iti intra in reflex unele faze si cuvinte: de pilda cand ma intorc in tara, primele cateva zile tot pe merci, bonjour si pardon as da-o. Dupa cateva zile trece, dar… deh.. uneori prea tarziu, impresia de “frantuzit” tot am lasat-o…

   #1 Alex

2. Foarte placuta lectura, mersi Tudor!

   #2 silviu p

3. Nush ce sa zic referitor la problema ridicata! Nici nu condamn nici nu rad. Eu vreau sa va zic doar ce mi s-a intamplat mie. In urma cu citiva ani, iaca sunt trimis si eu cu un coleg de-al meu, de catre patroni la o firma in Suedia, pentru a invata utilizarea unei masini, care urma sa fie adusa la firma! A fost agreata, in final, limba franceza ca limba de instruire! Dupa 9 zile de instruire, opt ore pe zi, ne.am intors acasa! Dupa trei luni soseste masina! Daca va spun ce s-a intamplat, va tavaliti de ras! Eu si colegul meu Ionica, puneam masina in functiune in limba franceza! Vorbeam intre noi franceza si fara sa vrem gindeam totul in franceza! Cred ca pentru ca asa am fost instruiti si asa ni s-au fixat cunostintele. Dupa trei luni, ne-am apucat sa traducem totul in limba romana, sa priceapa si altii! Dar de fiecare data cand ma apropii de masina respectiva, fara sa vreau gandesc functionarea si comenzile ei, in limba franceza!
   Asa ca inca nu stiu ce sa zic! Asistenta voastra e fandosita sau nu! Despre Monica Lovinescu si despre sotul ei, Virgil Ierunca, imi amintesc ca fiind copil, ii ascultam destul de des cu parintii la postul de radio Europa Libera si nu retin sa fi facut greseli de limba romana! Mai mult, conduceau chiar o revista de literatura romana, pentru cei din exil! Nu stiu ce sa zic! Dar oare nu ar trebui mai intii sa vedem ce e cu lipsa de cultura a limbii romane si prin alte parti—-? Oare citi citesc o pagina de literatura pe zi? profa mea de romanana, mi-a recomandat acu doispe ani sa incerc sa citesc o pagina pe zi, asta insemnand mii de pagini intr-o viata, mii de pagini care se vor simti! Pana acum am facut-o! Oare voi acumula ceva?

   #3 bidigania

4. “First”… ca tocmai ma intalnisesi cu profa de Engleza si mi’au ramas cateva cuvinte “pa tzeava”… glumeam!
   Alex, iti multumesc foarte mult pentru comentariu; a fost exact ce ma asteptam: sa comenteze lumea, dom’le, ca Tacerea nu’i intotdeauna de aur…
   Intr’adevar, este exact cum spui tu; mai imprumuti, mai uiti, nu suntem roboti dar… eu ma refeream la cazuri de persoane care au petrecut cel mult 2 luni printre straini…
   Multumesc silviu p si bidiganie… nu ne cunoastem inca dar sper sa ne auzim cat mai des, aici pe banca de sub nuci…
   Vreau sa scriu maine, sper, despre “politica” ca sa zic asa; am auzit niste comentarii prin preumblarile mele zilnice si vreau sa va ganditi la ce inseamna pentru voi Presedintele Romaniei (in general si in particular), ce inseamna Puterea si Opozitia si asa mai departe…
   Sper sa am maine timp sa scriu si astept cu mare nerabdare “comentariile” voastre…
   Pana atunci, raman
   tudor ivanescu

   #4 tudor ivanescu

5. Nu stiu daca poti efectiv uita limba, poti sa te indepartezi de ea si sa ii pierzi practica imediata, dar sa o uiti, nu cred. Si cum indepartandu-te ai apoi din nou bucuria de o redescoperi, poate merita efortul.
   Eu cred ca sunt mai multe paliere din momentul in care pleci sa traiesti intr-o alta tara. Mai intai vorbesti tot timpul noua limba, dupa aceea cand esti suficient de absorbit in ea incepi sa gandesti in noua limba si ultimul pas e sa ajungi sa si visezi in ea. Dar la oricare stadiu de “instrainare” de limba materna ai fi, e foarte usor sa basculezi inapoi la cel mai mic stimul, prima persoana peste care dai pe strada si o auzi vorbind limba de care te-ai rupt te poate da peste cap si instant re-incepi sa gandesti in ea.
   Eu cam asa cred.

   #5 Dan Anghel

6. Cred ca cine traieste astfel de momente este cel mai avizat sa spuna cum este. Eu nu am nici o idee despre ce inseamna sa locuiesti intre straini.
   Cred ca e mult mai usor sa folosim un cuvant pe care-l folosim regulat in loc sa cautam echivalentul in limba romana. Un exemplu elocvent este domeniul informatic in care folosim cuvintele din engleza si pur si simplu ma simt confortabil cu ele. Deaceea nu-mi place XP in limba romana.(alt exemplu ar fi cel dat de Bidigania in comentariu)
   Ceea ce ai semnalat tu, Tudor, este, mai mult, o atitudine care nu-i de bun gust. Probabil ca este ceva din psihologia noatra umana, dorim cumva sa ne dovedim sau altora ca suntem buni, tari, ca stim ceva, ca venim de undeva, ca a fost undeva… etc. Firea umana cere putina admiratie.
   Eu cam asa cred.

   #6 Ovidiu Scarlat

7. Mi-e dificil sa ma pozitionez in problema asta, pentru ca in momentul in care utilizezi termeni straini in locul termenilor in limba ta materna “there’s a thin line” intre utilitate/expresivitate si lene/teribilism

   #7 Dan Anghel