O amintire obligatorie….

by Ovidiu Scarlat
  • Published:December 26th, 2005
  • Comments:4 Comments
  • Category:Uncategorized

Alex m-a determinat sa incep cautarile pe google, asa ca am citit mult despre Ceausescu si despre procesul de condamnare. Se vorbeste mult despre ‘89, despre revolutie si Timisoara, despre ilegalitatea tribunalului si despre Ion Iliescu. Dar parca, totusi e insuficient. Traiesc cu impresia ca nimeni (generalizez!) nu vrea sa stie mai mult. Traiesc cu impresia ca poporului ii este teama de ancheta cu privire la cei care au colaborat cu securitatea. Cred ca sunt prea multi oameni care au fost implicati cel putin o singura data intr-un dosar de urmarire si care au “dat cu subsemnatul“. Cred ca evenimentele din ‘89 s-au petrecut si din cauza ca unii cetateni au vrut sa se elibereze din mocirla neincrederii, vinovatiei. Oricand ar fi putut fi invinuit cineva ca este impotriva statului, impotriva poporului, impotriva idealurilor comuniste si isi gasea locul in inchisoare.
O profesoara ne-a adus un ziar din perioada ceausita si era acolo un articol despre un om care a fost condamnat pentru ca a fost parat de cineva ca avea in camara o provizie de 5 sticle de ulei (de jumatate de litru) si 5 kg de zahar si nu mai stiu ce aalte nimicuri. In articol scria ca din cauza unor astfel de cetateni nu exista produse in alimentara. Este posibil si asaceva! Dar hai sa ne gandim la cel sau cei care l-au parat pe acest om, va inchipuiti ca vor sa se faca lumina in privinta trecutului?
Parintii mei au fost chemati la Securitate pentru vina pe care o aveau: o matusa era plecata in SUA. Credeti ca cei care tot il interogau pe tata si care au dat rapoarte la Securitate isi doresc sa se afle adevarul, isi doresc ei sa fie pedepsiti vinovatii? Acestia sunt oameni simpli, care au fost implicati in dosare minore, dar cei care au fost implicati in dosare mai mari care s-au terminat cu condamnari… vor ei lumina?… oare cati romani nu au somnul linistit din cauza amintirilor?
Mai este inca un lucru despre care vreau sa zic. In general, in firea noastra este dorinta de a povesti despre amintiri placute. Nici un turnator/tortionar nu o sa povesteasca cu bucurie ca a avut de castigat de pe urma faptului ca a terorizat pe vecinii/colegii lui, dar el o sa povesteasca ca a fost bine inainte, ca in concediu pleca in statiune, ca avea carne, oua, masina… benzina, etc (chiar daca oamenii obisnuiti erau serviti doar cu oase, tacamuri de pasare, 5 oua/luna/persoana, “adidasi” de porc etc), este normal ca un astfel de om sa planga pentru ca acum trebuie sa munceasca.
Observ ca avem tendinta sa socotim perioada comunista ca un capitol incheiat, un capitol despre care sa nu vorbim, sa nu gandim. Dar vedeti? Apare o generatie lenesa, as putea spune, crescuta in fata televizorului, cu telenovele si manele, emisiuni de doi bani, stiriile de groaza de la ora 5, Vacanta mare, mai nou cu mIRC, counter-strike, etc. si cu sursa suprema de informare culturala: trivia, care nu doresc sa invete ca sa fie competenti, ei si-ar dori dupa terminarea studiilor sa fie repartizati la vreo fabrica unde sa frece menta. Si pentru toatea astea, domniile lor, sunt foarte nemultumiti de tot, toti sunt prosti, e prost “ala” care vrea sa invete, e prost “ala” care asculta muzica clasica, e prost “ala” care nu se uita la Vacanta mare si care nu poate sa rada de strambaturile lor, sunt prosti “aia” care nu injura la tot pasul etc. Si sigur ca au motive de nemultumire: magazinele pline cu alimente, cu haine, aprope fiecare tanar are un telefon ca sa dea beep si sa primeasca in timpul orelor, telefoane de ultima generatie cu “polifonice” cu ecran de nu stiu cate zeci de mii de culori, cu camera etc. , acasa au calculator, conexiune internet (pe care nu stiu sa o foloseasca decat ca sa descarce muzica si filme “de pe retea” si sa vorbeasca pe mIRC), este “adevarat“, le lipseste mult, este foarte greu, foarte greu! Bine ca era mai usor cand trebuia sa mergi la munca fortata cu scoala/farbica/etc. pe camp si atunci cand mergeai la magazinul de lapte, magazinul de paine si gaseai rafturile goale, cand trebuia sa te trezesti del a 5 ca sa prinzi rand la lapte si paine. Era minunat atunci! ( :( ( ). Sunt nemultumiti ca nu au voie sa faca ce vor cu corpul lor! ca nu mai au voie sa faca ora de matematica in barul de langa scoala cu paharul de tarie in mana, ca nu au voie sa mearga dezbracati la scoala, beti sau drogati, ca nu au voie sa-si bata colegul care merita sa fie batut, ca nu au voie sa-si faca percing in limba/nas/sprancene/buric etc.
Oare n-ar fi bine sa se faca o disciplina de informare cu privire la efectele comunismului in Romania si alte state? Defapt ce sa mai spun, pentru ca situatia invatamantului in Romania scriga de-ti sparge timpanul ca trebuie o reforma serioasa. Oare nu exista nici un geniu roman in zilele noastre care sa propuna o reforma?
Pana una alta, scopul teenageerilor din Romania este sa ajunga “nobili”, pentru ca se zice ca “munca inobileaza” asa ca pleaca toti la desfundat canale in Spania si Italia, la maturat strada si la furat si cersit. Se castiga bine si repede. De ce sa fie printre “cei prosti care mai stau in tara asta de rahat” sau printre “cei prosti care merg sa studieze in strainatate si sa lucreze la firme serioase ca specialisti”?—————————————————————
Dupa toate acestea, va transmit sanatate si sarbatori fericite. Sper sa nu fie nimeni ofensat de ceea ce am scris. Generalizarile se fac in felul urmator: in urma unor selectii (pe baza unor criterii), cei mai multi indivizi din populatie se afla in jurul mediei chiar daca au caractere poate mult diferite fata de extreme, sunt folositi pentru a caracteriza populatia intreaga.
In ceea ce priveste epoca comunista si revolutia este o amintire obligatorie, pentru ca altfel riscam sa repetam prostiile.
————————————————————–

[Republicat pe 10 ian 2006, motivul aici]

  • Published:December 26th, 2005
  • Comments:No Comment
  • Category:Uncategorized

Gabriel Shoutzu publica pe cafeneaua.com o critica a ipocriziei mondene, care merita citita: “Ipocrizia, societate moarta“.

Se vorbeste ca la mort in societatea noastra plina de printipuri. Cand vorbesti de fata cu cineva il consideri un om deosebit care face numai bine. Asa ceva se aude doar la capatiiul raposatilor. Si de aceea ar trebui ca fiecare om sa aiba o eticheta pe care sa fie notata si realitatea, gen om deosebit in vorbirea curenta inseamna pe eticheta nu se implica in nimic, merge cum il duce valul si cauta si el un loc caldut. In felul asta am putea sa vedem omul ca pe scheletul de la antomie de cand eram copii si intelegeam unde duce muschiul, osul etc. Asa cand omul e deosebit, e perefct parca nu merita decat sa-i faci o oda si singura actiune pe care o ai a dispozitie este sa-l mai lauzi putin , astfel se obtin suparealismele si miturile fara eroi : este deosebit ptr ca se gandeste doar la el insusi, este cel mai bun din domeniu dar nu are nici un prieten., este supermen in businessul lui , i-a lasat pe toti pe drumuri.
Sa revenim la sensul de a vedea totusi omul asa cum este si a-i spune cum este ‘’ verde in fata’’. In mod sigur dupa ce s-ar auzi un tipat groaznic de suparare, mai ales la nivel de Bucuresti, am tipa toti odata ca-n reclama Connex, cred ca a doua zi fiecare ar sti ce sa imbunatateasca. Altfel trebuie inventat dictionarul ipocritului care ar fi destul de haios : deosebit=ordinar, bun la suflet=plictisitor, rau=criminal etc.

Continuarea pe cafeneaua.com :
Link: http://www.cafeneaua.com/node/view/7359

[Republicat pe 10 ian 2006, motivul aici]